Dezvoltare personala 7. Capcana autoreflexivitatii
(1 voturi)

Printeaza acest articol Email This Post 3,222 vizualizari

Laura Timofei

best essay writers

Cand a fost ultima oara cand ati petrecut ceva timp singuri, doar cu voi insiva, incercand sa va cunoasteti, sa va intelegeti, poate sa incepeti sa va iubiti, sau dimpotriva, sa decideti ca ar cam fi timpul sa schimbati ceva. De altfel, daca va veti revedea rutina zilnic, veti fi surprinsi cat de putin timp acordati reflectiei asupra propriei persoane.

Un experiment revelator in acest sens a fost realizat cu participarea a peste o suta de persoane, intre 19 si 63 de ani, echipate cu pagere, care semnalau la fiecare doua ore, intre 7:30 AM si 10:30 PM. La fiecare semnal, persoana atentionata trebuia sa noteze la ce se gandea in acel moment. Din 4.700 de observatii, 8% consemneaza reflectii asupra sinelui. Iar atunci cand se gandeau la propria persoana, subiectii au declarat ca nu erau bine dispusi si ca ar fi dorit sa faca altceva.

Robert Wicklund explica acest fenomen prin teoria autoreflexivitatii (self-awareness theory), in care sustine ca reflectia asupra propriei persoane este dezagreabila, deoarece scoate in evidenta neamplinirile si carentele noastre. Din acest motiv, preferam sa evitam intensificarea meditatiei asupra Eului propriu.

Anumite situatii (self-focusing situations) ne forteaza sa ne supraveghem si sa devenim obiectul atentiei noastre: atunci cand vorbim despre noi insine, cand ne privim in oglinda, cand ne aflam in fata unei asistente sau in fata unei camere de luat vederi, cand iesim cumva in evidenta si suntem fortati sa ne intensificam autoreflexivitatea, ceea ce scoate in evidenta carentele noastre in raport cu standardele la care subscriem, fapt ce determina o scadere temporara a respectului de sine.

In fata framantarilor intense provocate de discrepantele intre ceea ce suntem si ceea ce am vrea sau stim ca ar trebui sa fim, oamenii recurg adesea la una dintre urmatoarele doua solutii:

1) schimbarea comportamentului pentru reducerea discrepantelor;

2) amortirea sau adormirea constiintei de sine.

Alegerea solutiei depinde de increderea in posibilitatea reducerii discrepantelor si de satisfactia oferita de progresele inregistrate. Daca acestea lipsesc, individul cauta sa uite de sine, urmarind tot felul de distractii sau, mai rau, cazand prada dependentei de alcool sau droguri.

Autosupravegherea poate avea si efecte perverse sau paradoxale, sporind sansele noastre de a rata comportamentul dorit. Daniel Wegner descrie asa-numitele ironic processes: cu cat ne straduim mai mult sa inhibam un anumit gand, sentiment sau comportament, cu atat sansele de reusita scad. Incercati si voi, intr-o noapte in care nu puteti adormi, sa nu va pese de asta si veti adormi si mai greu. Autosupravegherea creeaza adesea teama de esec, de unde efectul ironic sau paradoxal. Acesta se produce mai ales atunci cand suntem cognitiv ocupati, distrati, grabiti sau stresati.

Agreabil, sau nu, totusi pentru cei mai multi dintre noi, introspectia auto-observarea propriilor noastre ganduri, sentimente si motivatii reprezinta calea cea mai sigura si cea mai directa spre cunoasterea de sine.

Incercati sa includeti in rutina zilnica macar 5 minute pe care sa le petreceti doar cu voi insiva. Si daca voua insiva nu va sunteti cea mai buna companie, cum credeti ca se simt ceilalti in preajma voastra?