Dezvoltare personală 9 – Ce este şi ce nu este un coach

(Fara voturi momentan)

290 vizualizari

 Laura Timofei

Cu toţii trecem în viaţă şi prin momente mai puţin plăcute când avem impresia că ne-am cam pierdut busola, că nu prea mai ştim pe ce drum să o apucăm. Am traversat şi eu o astfel de perioadă şi, cu siguranţă, o mare parte din meritul de a fi pus punct acestui interludiu nedorit, dar util,  îi revine coach-ului meu.

Aşa am ajuns să înţeleg ce este şi ce nu este un coach bun, cel puţin din perspectiva mea.

• Un coach nu este umărul pe care plângi. Coachul meu a declinat delicat, dar ferm, această ipostază, lăsându-mă să înţeleg că bocitul nu e deloc productiv. Ceea ce nu înseamnă că nu l-am simţit aproape de mine, empatic, dar obiectiv, uman, dar niciodată copleşit de emoţii.
• Un coach nu e prietenul pe care îl suni ori de câte ori ai nevoie să vorbeşti cu cineva, despre câte-n lună şi-n stele. Timpul lui e important şi la un moment dat începi să înţelegi că şi al tău e la fel. E disponibil, dar nu „la dispoziţia ta”, şi aşa înveţi că un pic de disciplină şi planificare nu strică.
• Un coach bun e modest, dar nu ieftin. Expertiza se plăteşte. Unde mai pui că oamenii au tendinţa de a nu lua foarte în serios serviciile gratuite sau cele pentru care plătesc sume modice.
• Un coach bun nu îţi spune ce să faci (chiar dacă îl întrebi insistent), în schimb te ajută să iei decizii. Eu una am realizat că practic toate deciziile luate le-am validat, conştient sau nu, cu el.
• Un coach nu îţi spune cine eşti, te ajută să afli singur, să te descoperi sau să te regăseşti. Şi, mai mult, te ajută să te placi aşa cum eşti, dar te şi trezeşte din admiraţia narcisistă, tulburând oglinda în care te priveşti, doar atât cât să-ţi aminteşti că…e loc şi de mai bine.
• Un coach nu îţi spune ceea ce te aştepţi să îţi spună, bun sau rău. Cumva, te ajută pe tine să spui cu voce tare ceea ce probabil că îţi spuneai doar în gând. Nu te bate pe umăr, dar te învaţă să o faci singur. Nu te pune la colţ, dar te trezeşti făcând-o singur.
• Un coach nu te judecă, nu îţi pune etichete, ba mai mult, te ajută să nu o mai faci nici tu, cu tine sau cu alţii.
• Un coach nu e preot, nu te dezleagă de păcate, nu îţi ridică povara vinei reale sau imaginare de pe umeri. Dar te ajută să te eliberezi de lanţuri pe care poate le purtai chiar cu un soi de martirică mândrie.
• Un coach nu îţi promite că „te vei face bine”, că vei avea succes, că te vei schimba. Dar de regulă, cam acolo se ajunge. Atâta doar că te ajută să găseşti singur „leacul”, drumul, cheia.
• Un coach nu e doar colacul de salvare de care te agăţi atunci când simţi că te scufunzi. Sau nu ar trebui să fie. De multe ori, când binele dă buzna peste noi, nu prea ştim ce să facem şi riscăm să uităm cine suntem de fapt şi atunci ajutorul unui coach e nepreţuit.
• Indiferent de domeniul în care oferă consiliere, un coach bun e, înainte de toate, un life coach, pentru că, în fond, tot ceea ce ne preocupă face parte din viaţa noastră.
• Un coach adevărat nu creează dependenţă. Ştie când e timpul să „taie cordonul ombilical” şi o face, fără brutalitate, cel mai probabil lăsându-te să crezi că tu ai făcut-o.

 Cam aşa ar trebui să fie, după mine, un coach. Dacă ai norocul să dai peste unul adevărat.