Test. Luati o foaie alta de hartie. In mijlocul paginii faceti un punct. Uitati-va la

foaie. Ce vedeti acum? Un punct? Daca da, atunci ati picat testul. Ceea ce vedeti este o foaie alba cu un punct. Asa se intampla si cand dam feedback, avem tendinta de a vedea un singur lucru negru din multimea de lucruri “albe” pe care un om le face.

Ma uit la copii mei cand fac ceva bun si ii laud. Ce vad? Ochii le stralucesc, zambetul le apare pe fata, energia le creste, iar dorinta de a face mai departe este la cote maxime. Cum v-ati simtit cand cineva v-a dat un feedback negativ, in care vi se prezentau doar ce nu era bine. Care era nivelul energiei? Va mai doreati sa faceti acel lucru pe termen lung. Ce vreau sa spun este ca feedback-ul pozitiv functioneaza cel mai bine pe termen lung. Functioneaza la copii, la adulti, chiar si la catei.

Managerul se identifica de cele mai multe ori cu cel care rezolva problemele care apar. “Daca nu mai sunt probleme de rezolvat, eu ce mai am de facut?” se intreaba de multe ori un manager. Acesta este motivul pentru care de multe ori, chiar cauta aceste probleme, comunicandu-le subalternilor in principal ce nu este bine. Opriti-va putin din acest joc si punctati si lucrurile pozitive. Astfel oamenii vor repeta aceste lucruri.

Iata cateva lucruri practice pe care le putem face ca manageri:

1. Acum este momentul sa dam feedback pozitiv. Incepeti in viata personala si continuati in cea profesionala. Ar fi bine sa existe un raport de 10 la 1 intre feedbackul pozitiv si cel negativ.
2. Fiti autentic. In momentul in care dam feedback este bine sa fim cinstiti, sa jucam rolul nostru, cu cuvintele noastre. Invatarea unor fraze, structuri sau cuvinte fara a le asimila vor face mai mult rau.
3. Imediat. Feedback-ul este bine sa fie dat in secunda 1,1 dupa eveniment. Atunci va avea eficienta cea mai mare.
4. Practica. Este usor sa dam feedback pozitiv, deci face acest lucru tot timpul.
5. Public si privat. Oferiti feedback pozitiv in public. Este posibil ca pentru anumite persoane, chiar feedbackul pozitiv in public sa fie greu de primit. Daca vreau sa critic ceva, atunci este bine sa o fac intre patru ochi.
6. Fara favoritisme. Fiecare dintre noi are preferati la locul de munca. Uitati acest lucru cand dati feedback, mai ales daca lucram intr-un spatiu deschis si o facem in public.
7. Concentraţi-va pe comportamente care pot fi schimbate. O mare greseala pe care o fac unii manageri, este ca se concentreaza pe schimbarea personalitatii oamenilor, ceea ce, este practic o munca inutila. Nu putem schimba personalitatea.  
8. Concentraţi-va pe cateva puncte de inbunataţit. In momentul in care incarcam pe cineva cu o lista mare de zone care necesita imbunataţiri, se va simţi demoralizat şi nu va şti de unde sa inceapa.
9. Intrebaţi oamenii ce parere au despre propia performanţa. Este foarte folositor şi le va da posibilitatea de a se autoanaliza, ceea ce ii va face sa se simta mult mai confortabili. Ii puteţi intreba de ce au facut anumite  lucruri.

10. Fiti clar. Cel mai bun feedback este cel sincer si specific. Spuneti persoanei exact pentru ce primeste feedbackul.

11. Incepe cu ceva bun. Cand dam feedback este bine sa incepem cu un lucru bun, oricare ar fi acesta, chiar unul minor.

12. Sandwich. Daca vrem sa dam un feedback constructiv (negativ), atunci este bine sa-l impachetam, pentru a fi mai bine receptionat, cu un feedback pozitiv la inceput si unul pozitiv la final.

13. Prindeti-i pe oameni facand lucruri bune. Spiritul critic ne indeamna sa cautam greseala. Folositi aceasta strategie de a vana greseli pentru a vana lucrurile bune.

Oferiti feedback pozitv timp de 21 de zile si veti vedea ca viata se va schimba.

Am mai uitat sa va spun ceva. Oferiti-va voua,  timp de 21 de zile feedback pozitiv si veti vedea rapid efectele. De cele mai multe ori noi suntem cei care ne blocam cel mai mult oferindu-ne feedback negativ.

Dacă nu ești încă licențiat LIFO^®, este timpul să o faci pentru a-ți crește semnificativ performanța în activitatea de traning, recrutare, consiliere individuală, programe de evaluare şi dezvoltare personală. Următorul program de licențiere va fi organizat    în perioada 6-7 septembrie 2010 și îi va avea ca traineri pe Daniel Lixandru și Marius Popa, având o experiență practică de 12 ani în aplicarea metodei.

Pachetul iniţial al licenţiatului

• Training 2 zile (cu un numar maxim de 8 participanţi)
• Follow-up după 3 luni
• Manualul Trainer-ului Acreditat care include descrieri comportamentale (în situaţii favorabile şi nefavorabile) ale orientărilor LIFO^®
• Toate chestionarele și manualele LIFO^® (Stilul personal, Stilul de conducere, Stilul vânzare, Stilul de negociere, Stilul de învățare, Stilul altei persoane, Stilul de cumpărare, Stilul echipei, Managementul timpului, Managementul stresului etc.)
• Prezentarea aplicaţiilor metodei pe suport electronic
• Un raport privind stilul personal pe baza scorurilor LIFO^®, ce include descrieri detaliate ale comportamentului dvs. în diferite situaţii.

La finalul training-ului, participanţii primesc certificatul de licenţiere care le dă dreptul de a utiliza toate aplicaţiile metodei LIFO^®.

Beneficii suplimentare

• Utilizarea metodei în condiţii de legalitate, plata drepturilor de autor către Allan Katcher International Inc. fiind inclusă în taxa de licenţiere
• Utilizarea de chestionare şi manuale de lucru  în limba română şi accesul la materiale în limba engleză
• Consiliere din partea Agenţiei LIFO^® Romania în utilizarea metodei
• Accesul la noi produse, articole teoretice şi materiale legate de metoda LIFO^®
• Statutul de membru în reţeaua internaţională LIFO^® şi accesul la întâlnirile periodice ale reţelei.

Cost:1500 Euro + TVA.

Pentru inscriere cu minim 30 de zile în avans se oferă un discount de 100 de Euro.

Pentru inscrierea a minim 3 persoane se oferă un discount de 100 de Euro pentru fiecare persoană.

 Agenda seminarului de licențiere

ZIUA ÎNTÂI

• Introducere, Prezentare obiective generale şi specifice
• Completarea chestionarului de identificare a stilului personal
• Prezentare generală a metodei şi a manualului de licenţiere
• Interpretarea pofilelor individuale
• Detalierea celor 4 orientări LIFO^®
• Stilul personal în condiţii favorabile şi nefavorabile
• Analiza pofilelor individuale
• Managementul comportamentului excesiv – Exerciţiu
• Semnificaţia subscorurilor – intenţie, comportament şi impactului asupra celorlalţi

ZIUA A DOUA

• Exemple de utilizare: Abilităţi de vânzare şi negociere – utilizarea chestionarelor şi a manualului
• Exerciţiu – identificarea profilului clientului
• Influenţarea clientului – caracteristici şi beneficii.  Jocuri de rol
• Exemple de utilizare: Dezvoltarea echipei
• Rolurile în echipă
• Ciclul dezvoltării echipei
• Valoarea diferenţelor. Exerciţiu
• Proiectarea şi facilitarea unui seminar LIFO^®. Tipuri de seminarii LIFO^®
• Aplicarea chestionarelor
• Utilizarea manualelor
• Exerciţii LIFO^®
• Îmbunătăţirea comunicării prin LIFO^®
• Obligaţiile şi drepturile licenţiatului şi ale ale agenţiei LIFO^®

 Trainer Daniel Lixandru

Daniel este un trainer cu 12 ani experienţă în traininig şi coaching.  Este certificat în metoda LIFO de 11 ani. Compania pe care o conduce „1Marathon” a aplicat cele mai multe chestionare din ţară in anul 2008. Daniel a aplicat toate chestionarele LIFO^® în sute de programe de training și coaching.

Programele pe care le dezvoltă, susţine şi coordonează Daniel sunt: practice, interactive, inovative şi conectate total la realitatea curentă.

Cariera în training şi-a început-o în cadrul grupului ING unde lucrat timp de 7 ani ca trainer, coordonator training, manager training. În ING a condus o echipă de 20 de traineri şi traineri coordonatori care furnizau programe pentru departamentele de asigurări de viaţă, retail banking şi personalului din sediul central.

Daniel a instruit traineri din următoarele companii: ING, AVIVA, BCR ASIGURĂRI, RAIFFESEN BANK, OMNIASIG, SIVECO, PORSHE, ASIBAN, ROMCAR, DHL, CURIERO, UNICREDIT, SIGNAL IDUNA, ALLIANZ TIRIAC, UNICREDIT TIRIAC, URSUS,  IPSO. 

Dan este licenţiat în inginerie şi sociologie organizaţională şi are studii postuniversitare în relaţii internaţionale şi integrare europeană. Dan este certificat Human Synergistics şi NLP.

Pasiunile lui Daniel sunt maratonul, muntele şi dansurile tradiţionale.

Ce spun licențiații

 “Cursul pentru certificarea LIFO^® a reprezentat o experienta extrem de interesanta si inedita. Este un curs care iti deschide o noua perspectiva asupra propriei persoane, un ghid despre cum putem sa ne identificam si sa ne depasim limitele de cele mai multe ori impuse de propriul nostru mod de gandire. Formatul chestionarului permite o aplicare si o cotare simpla si rapida a rezultatelor, insa rezultatele pot fi surprinzatoare. Interactivitatea, pragmatismul si orientarea catre rezultat l-au facut in acelasi timp util si placut.  Il recomand cu caldura tuturor celor care lucreaza cu oameni, indiferent daca acestia sunt subordonati, colegi sau clienti, reprezentand un punct important pentru cei ce sunt interesati de intelegerea celui din fata lui si de modelarea comportamentala.”   

 Irina Mincicovschi – Director Resurse Umane EMAG

“Compania noastra a folosit pe parcursul ultimilor 10 ani metoda LIFO in programe de training si dezvoltare a echipelor de vanzari si manageri. Instrumentele metodei ne-au ajutat sa identificam acele strategii si comportamente pe care le au cei mai performanti colegi. Ulterior am lucrat la transferul best practice-urilor in toata organizatia. Am folosit instrumentele LIFO in programe de Leadership, Vanzari, Eficienta in echipa, Team building, Managementul timpului, Managementul stresului, Negociere, Managementul schimbarii.”                            

Victor Tudoran – Manager Training Recrutare & Dezvoltare – ING Asigurari de Viata

 “Cel mai bun instrument de analiza comportamentala in domeniul managementului si al vanzarilor”

Rares Medrega Senior trainer & consultant Crescendo Consulting

Ce este LIFO^®?

 Metoda LIFO^® este un instrument eficient pentru îmbunătăţirea performanţelor individuale şi de echipă în diferite domenii şi tipuri de organizaţii. LIFO^® este prescurtarea de la LIFe Orientation (Orientarea în Viaţă). Ea oferă sprijin indivizilor, echipelor şi organizaţiilor în utilizarea la maximum a calităţilor pe care le au.

La baza metodei LIFO^® stau concepte esenţiale din psihanaliză, teoria auto-actualizării, consilierea centrată pe client, dinamica grupurilor şi elemente de psihologie comportamentală şi organizaţională.

Scopul iniţial al metodei a fost de a îmbunătăţi eficienţa interpersonală a managerilor. Ca urmare a dezvoltării permanente, metoda are astăzi o gamă largă de aplicaţii ce oferă sprijin practic pentru îmbunătăţirea performanţelor într-o varietate de situaţii. Esenţa abordării LIFO^® este de a căuta să dezvolte şi să administreze calităţile pe care fiecare le deţinem şi nu de a le judeca în raport cu modele şi norme preconcepute

Chestionarul LIFO^® – instrumentul central al metodei – constituie o “cheie” care deschide o poartă spre o mai profunda cunoaştere a stilului, a calităţilor tale şi ale altora. El este o trecere în revistă a preferinţelor comportamentale, în raport cu setul de valori al unei persoane – Life Orientation – şi care se manifestă în relaţiile cu cei din jur.

10 motive pentru a folosi LIFO^®

1. Veţi afla imediat şi într-o manieră pozitivă, cine sunteţi şi cum reacţionaţi în condiţii normale şi în condiţii de stres sau conflict. Cu ajutorul acestei noi percepţii despre Dvs., veţi fi capabil să-i abordaţi mai eficient pe cei din jur.
2. Metoda LIFO^® oferă ceea ce s-ar putea numi „tabelul periodic” al comportamentului. Aşa cum Tabelul lui Mendeleev grupează elementele oferind posibilitatea de a şti foarte repede cum reacţionează unele cu altele, tot aşa scorul LIFO^® oferă o informaţie promptă despre cum să relaţionezi cu fiecare  şi de ce cei din jurul tău reacţionează altfel de cum te aşteptai.
3. Modul de a gândi LIFO^®  te ajută să-ţi foloseşti aptitudinile dobândite genetic şi să le pui în valoare într-o bună comunicare în relaţiile cu cei din jur.
4. Odată adoptat modul de gândire LIFO^®, acesta te va asista în munca de zi cu zi fiind un ajutor eficient în luarea unei decizii relaţionale. Metoda nu foloseşte terminologie pretenţioasă sau ambiguă.
5. Companiile care şi-au instruit angajaţii folosind metoda LIFO^® au descoperit că, ulterior, aceştia au adoptat un limbaj comun referitor la comportament şi performanţă, ceea ce înlesneşte discuţiile dificile şi este de un mare ajutor în procesul de evaluare şi dezvoltare al personalului.
6. Unul dintre cele mai importante concluzii ale utilizării acestei metode este aceea că, în niciuna dintre orientări nu este mai bună decât alta sau că un stil de comportament ar fi mai folositor decât celelalte. Oricare dintre cele patru orientări este la fel de bună, este numai o problemă de diferenţe nu de inegalitate. Nu există nici o ameninţare de a fi ridiculizat sau criticat pentru ceea ce eşti. Nu există nici o normă arbitrară care să fie respectată sau nu. Această abordare indică strategii de folosire productivă a stilurilor pentru dezvoltarea individuală, pentru construirea şi dezvoltarea echipei şi a organizaţiei.
7. Cu ajutorul conceptelor LIFO^® se poate crea o legătură directă între funcţia ta, sarcina pe care o ai de îndeplinit, situaţii sau probleme de muncă şi colegii şi superiorii tăi. Această înseamnă că schimbările organizaţionale şi repartizarea sarcinilor în cadrul unui proiect se poate face rapid şi eficace.
8. Prin metoda LIFO^®, ajungi să te cunoşti mai profund şi comportamentul celor cu care interacţionezi şi care te deranja înainte, devine acum, uşor de înţeles.
9. Atunci când îţi desfăşori activitatea în cadrul unei echipe, modul de gândire LIFO^® îţi oferă o modalitate rapidă şi eficientă de a-i cunoaşte şi înţelege pe ceilalţi membrii ai echipei. LIFO^® oferă un mecanism care valorifică şi foloseşte calităţile fiecărui membru ceea ce, implicit, creşte eficienţa şi valoarea echipei.
10. 10. În fiecare din noi există tendinţa, dovedită, de a ne ascunde „propriul eu” de cei din jurul nostru. Conceptul LIFO^® de a-i privi pe cei din jur într-un mod pozitiv, faptul de a considera că defectele sunt calităţi duse la extrem, conduce spre deschidere şi apropiere cu cei din jur, o mai bună comunicare şi legături create cu mai multă uşurinţă.

Scurt istoric

Metoda LIFO^® a fost creată în 1967, de Dr. Stuart Atkins şi partenerul său Dr. Allan Katcher, ca un instrument aplicat în cadrul trainingurilor şi seminarilor de dezvoltare personală. Această nouă metodă îi ajuta pe participanţi să-şi analizeze comportamentul propriu faţă de al celor cu care interacţionau. Totuşi, mulţi dintre ei se plângeau că metoda este nestructurată, impersonală şi stânjenitoare pentru cei care lucrau împreună. 

Preocupaţi de aceste obiecţii, Dr. Stuart Atkins şi Dr. Elias Porter au elaborat un chestionar şi o metodă numite Life Orientations^®, având la bază studiile efectuate de Erich Fromm, Carl Rogers şi Abraham Maslow. În 1968 Chestionarul Life Orientations^® a fost aplicat cu mult succes de Atkins şi Katcher în cursul „Factorul uman în management” ţinut la universitatea UCLA şi apoi unor clienţi ca: Societatea Americană de Cancer, Mattel Toys, General Foods, U.S. Steel şi Administraţia statului California. Oamenii au fost fascinaţi de interpretarea non-critică şi uşor de acceptat a rezultatului chestionarului şi de modul obiectiv în care puteau să-şi discute acum calităţile personale.

După ce surpriza „descifrării” comportamentului lor a trecut, participanţii au început să întrebe cum îi putea ajuta în viitor această metodă. Pentru a răspunde acestei întrebări Atkins a extins metoda, incluzând câteva strategii de dezvoltare, dintre care enumerăm: confirmare, capitalizare, moderare, suplimentare, extensie şi adaptare– cu rol de a-i îmbunătăţi performanţa. Pentru a simplifica denumirea, Atkins a ales termenul LIFO^® care curând a devenit marcă de renume.

Foarte repede, Atkins şi Katcher au constatat că nu mai erau capabili să răspundă cerinţelor de a modera seminarii cu ajutorul Metodei LIFO^® aşa că au început să licenţieze traineri LIFO^® şi au dezvoltat manuale şi chestionare noi.

Deja din 1976 Katcher începuse să aplice metoda peste graniţele SUA, identificând şi licenţiind agenţi în ţări unde dezvoltarea pieţei atingea un nivel corespunzător. Majoritatea aplicaţiilor erau în coaching, team-building şi dezvoltare organizaţională (OD). În acelaşi timp Atkins s-a focalizat cu predilecţie pe piaţa americană, concentrându-se pe elaborarea de programe de instruire în dezvoltare managerială, eficienţă personală, comunicare şi lucrul în echipă. El şi-a denumit această gamă de programe cu accent pe dezvoltare LIFO^® Training. Aceasta specializare a dus la apariţia a două entităţi juridice separate, Allan Katcher Inc, şi Stuart Atkins Inc, care şi-au partajat drepturile de folosire a Metodei.

De atunci, Metoda şi LIFO^® Training au fost folosite de peste 8 milioane de oameni în 20.000 de organizaţii şi 28 de ţări. Unul dintre cei mai recenţi agenţi LIFO^® – Business Consultants, Inc., din Japonia – a devenit una dintre cele mai mari firme de consultanţă din Japonia şi unul dintre cei mai importanţi utilizatori ai programelor de instruire bazate pe Metoda LIFO^® din lume.

Business Consultants, Inc., a cumpărat în 2000 Allan Katcher Inc. şi în 2001 Stuart Atkins, Inc. cu scopul de a le reintegra şi de a folosi experienţa internaţională acumulată de cele două companii. Firmele au fuzionat în octombrie 2001 devenind Divizia LIFO^® din cadrul Business Consultants Network, Inc., firmă americană cu sediul în California, care a devenit astfel singura firmă autorizată să acorde licenţa de agent pentru Metoda LIFO^® şi LIFO^® Training.

Cum functioneaza metoda?

 La baza Metodei LIFO^® stă ideea că, fiecare persoană are numai calităţi, eventualele „defecte”, fiind, de fapt, calităţi utilizate în exces. Aceste calităţi pot fi încadrate în aşa numitele orientări comportamentale, patru la număr, identice ca valoare, şi ele descriu reacţia persoanei în condiţii normale şi de stres. 

Stabilirea „Stilului Personal” se face în urma completării unui chestionar. Completarea chestionarului se face sub indrumarea unui consultant sau trainer licentiat si dureaza intre 15-20 de minute. Rezultatele chestionarului pot fi discutate imediat fie individual fie in cadrul grupului. Pe baza chestionarului se poate  elabora (la cerere) un raport individual de 18-20 de pagini care cupride informatii detaliate despre diferitele comportamente predilecte sau mai putin utilizate de respectiva persoana.

La ora actuală există chestionare care acoperă diferite domenii de interes cum ar fi: stil personal, echipă, conducere (leadership), vânzare, negociere, stres, etc. Metoda oferă de asemenea soluţii pentru îmbunătăţirea şi utilizarea acestor stiluri comportamentale.

Chestionarele referitoare la stilului personal sunt uşor de aplicat şi evidenţiază modul preferat de reacţie comportamentală al fiecăruia, atât în circumstanţe favorabile cât şi sub stres.

Unde se aplica?

  Instrumentele specifice metodei, explicaţiile aferente şi eventualele exerciţii, se pot aplica (doar de către consultanţi acreditaţi) în cadrul oricăror programe de instruire care cuprind unul sau mai multe dintre subiectele menţionate în tabelul de mai jos. De asemenea metoda se mai poate folosi in cadrul programelor de coaching şi în recrutarea şi evaluarea personalului. 

 Uitați-vă la două printene care beau o cafea împreună. Veți observa că postura lor este similară, tonul și vocea sunt similare, interesele lor sunt comune. Practic comportamentul uneia este reflectat ca într-o oglindă de comportamentul celeilalte.

Raportul este fundaţia pentru o comunicare eficientă şi crearea unei relaţii pe termen lung. Constă în crearea sau găsirea unei baze comune. Oamenii care au succes în stabilirea relațiilor rapide și eficiente, că sunt ele în viața personală sau profesională, au abilitatea de a crea raport cu clientul. Dacă ne uităm cu atenție la persoanele care ne-au plăcut vom vedea că au multe similarități cu noi: experiență, stil de comunicare, interese et.. În general, oamenilor le plac oamenii care sunt la fel ca ei, care fac lucruri similare, care au preocupari asemenea.

Una dintre cele mai uşoare căi pentru a contrui raport şi să ne asigurăm că un client se simte confortabil cu noi este să fim cât se poate de mult ca el. Aceasta înseamnă că subtil şi sincer să ne adaptăm ceea ce spunem şi facem atfel încât să se potrivească felului în care fac ei asta. Chiar dacă nu avem informații despre el putem să observăm ce spune, cum spune, care este ritmul său, cuvintele vehiculate etc..Pentru un vânzător care întâlnește un client pentru prima dată, crearea unui raport ar fi bine să fie singura preaocupare în primele 5 minute ale întâlnirii.

Iată câteva motive pentru care este bine să realizăm raport cu clientul:

      Crearea unui climat de încredere reciprocă este vitală când vrem să influenţăm pe cineva să cumpere de la noi.

      Cercetările arată că 83% din decizia de cumpărare are legătură cu gradul în care clientul îl place sau nu pe vânzător.

      Încurajează deschiderea, ceea ce duce la o mai bună înţelegere a cerinţelor şi nevoilor clientului.

      Ne face să fim mai empatici

Rezistenţa pe care o întâmpinăm din partea clientului este de obicei un semnal al lipsei de raport. Raportul se creează foarte ușor prin tehnicile de oglindire. Veste bună este că putem să ne dezvoltăm tehnicile de oglindire foarte uşor cu puţină practică.

Aceste tehnici pot fi folosite şi la telefon, unde ne putem oglindi tonul, ritmul vocii. De exemplu, dacă clientul vorbeşte repede şi tare, asigură-te că vorbeşti repede şi tare. Oglindirea este ceea ce facem natural când suntem în raport cu cineva. Acest proces se poate folosi şi când începem să construim o relaţie cu cineva, fie la nivel personal sau profesional. După ce am intrat în raport cu cineva, putem să îl ghidăm mai ușor și spre ceea ce dorim noi.

Exerciţiu

1. În viața profesională. Exersează tehnica oglindirii timp de 4 săptămâni. Începe în prima săptămână doar cu oglindirea posturii și gesticii. În săptămânile următoare introdu pe rând vocea, ritmul respirației, cuvintele folosite.
2. În viața personală. Dacă vrei să începi o relație cu cineva sau să ameliorezi una, atunci ar fi bine să folosești tehnica oglindirii cât mai mult. Observă la început ce anume oglindești cel mai natural cu prietenii și apoi exersează și cu cei pe care abia îi cunoști.

 Daniel Lixandru

 Fiecare dintre noi ne-am dorit multe lucruri de la viață până acum, pe unele le-am făcut, pe altele doar le-am început, iar pe unele, deși ni le-am dorit le-am abandonat încă din stadiul de intenție. Aș putea spune că unele obiective au fost harnice și au avut destulă energie pentru a fi atinse, iar altele au fost leneșe și nu au avut șanse de câștig. Cum putem să ne construim obiective harnice?

Iată o metodă în 4 pași pentru a avea obiective harnice

1. Fixați-vă obiectivul.
2. Creați o “imagine” clară a ceea ce vă doriți.
3. Concentrați-vă frecvent asupra imaginii.
4. Acordați-i energie pozitivă.

1. Fixați-vă obiectivul. Deoarece este o tehnică nouă ar fi bine ca obiectivul pe care vi-l fixați să fie unul simplu, ușor, pe care credeți că-l veți atinge cu ușurință. Pe măsură ce veți exersa metoda, vă puteți îndrepta spre obiective complexe, unele chiar imposibile.
2. Creați o „imagine” clară a obiectivului. „Imaginea” pe care o dezvoltă este bine să aibă toate componentele unei percepții prezente totale. Aceasta înseamnă că ne vom gândi la obiectiv la timpul prezent, ca și cum există ceea ce vă doriți. Imaginați-vă acum în situația respectivă: Ce vedeți? Ce auziți? Ce simțiți? Ce vă spuneți în acel moment?
3. Concentrați-vă des asupra imaginii. Ar fi bine că să vă concentrați asupra imaginii a ceea ce dorim să avem, să facem sau să fim cât mai des. Momentele cele mai bune sunt cele de relaxare și meditație. Cu cât suntem mai relaxați, cu atât imaginea respectivă are șanse de a intra la nivel de subconștient și a deveni realitatea noastră prezentă.
4. Acordați-i energie pozitivă. În momentul în care ne gândim la imaginea dorită este eficient dacă o facem cu un tonus energic, pozitiv, încurajator și entuziast. În dialogul cu noi este bine să afirmăm că acel lucru există, se întâmplă acum sau s-a întâmplat deja. Eliminați în aceste momente orice urmă de îndoială sau neîncredere.

Această metodă este practic să o folosim până când obținem ceea ce ne dorim sau până când obiectivul se transformă sau dispare. Dacă obiectivul dispare, atunci este posibil ca el să fi fost un obiectiva “leneș”, care nu era chiar important pentru voi. Dacă ne-am atins obiectul este bine să sărbătorim acest lucru. De multe ori nici nu mai realizăm că am atins un obiectiv.

                 Uitati-va la oamenii de langa voi: pe strada, in metrou, la locul de munca si observati cati dintre ei zambesc. Oare cum ar fi daca toti oamenii ar zambi? Ce legatura are zambetul cu dezvoltarea personala oare? Oare oamenii fericiti zambesc sau cei care zambesc au sanse mai mari de a fi fericiti? Zambetul este o cale prin care ne imbunatatim sanatatea fizica si psihica si prin care ne putem controla nivelul de stres.

Sunt multe motive care ne-ar putea convinge sa zambim mai des, dar haideti sa le vedem pe cele mai importante.

1. Zambetul ne face mai atractivi. Suntem atrasi de oameni care zambesc. Este unul dintre factorii de atractie. Vrem sa cunoastem oamenii care zambesc. Cei care se incrunta, sunt tensionati alunga oamenii de langa ei.
2. Zambetul ne schimba starea. Data viitoare cand va veti simti la pamant, incercati sa puneti un zambet pe fata. Chiar daca la inceput va fi fals, veti vedea ca pe parcurs va va schimba starea. Zambetul pacaleste corpul nostru si il va duce intr-o stare de bine.
3. Zambetul este contagios. Cand cineva zambeste ii va contamina si pe ceilalti, va schimba atmosfera, iar lucrurile se vor rezolva mai usor.
4. Zambetul va reduce stresul. Cand suntem stresati se vede pe fata noastra. Zambetul ne va impiedica sa aratam obositi, darmati si depasiti de situatie. Cand suntem stresati ar fi bine sa ne aducem aminte sa zambim. Stresul se va reduce iar tu vei putea actiona mai eficient.
5. Zambetul ne imbunatateste sistemul imunitar. Sistemul imunitar functioneaza bine in momentele in care suntem relaxati. Prevenirea gripelor si racelilor se poate face printr-o cura de zambet.
6. Zambetul ne coboara presiunea arteriala. Daca aveti un ceas care masoara presiunea arteriala, puteti sa va controlati presiunea fara sa zambiti. Dupa aceea, zambiti cateva minute si masurati din nou. Care este diferenta?
7. Zambetul favorizeaza secretia de endorfina, serotonina. Endorfina si serotonina se mai numesc si hormonii fericiirii. Zambind vom fi mai fericiti si vom zambi si mai tare. Zambetul poate fi un drog natural.
8. Zambetul ne ridica muschii fetei si ne fac sa parem mai tineri. Decat sa facem o operatie estetica mai bine zambim mai des.
9. Zambetul ne face sa parem ca avem succes. Oamenii zambitori arata mai increzatori, sunt mai abordabili si interesanti si au sanse mai mari pentru a fi promovati.
10.  Zambetul ne ajuta sa ne mentinem pozitivi. Haideti sa facem un exercitiu. Zambiti, apoi incercati sa va ganditi la ceva negativ fara sa renuntati la zambet. Este greu, daca nu imposibil. Cand zambim corpul trimite creierului nostru mesajul ca ”Viata este frumoasa”. Daca vom combina zambetul si cu o postura dreapta si vom tine capul sus, atunci sigur vor evita depresiile, stresul si ingrijorarile inutile. Cei care nu prea zambesc vor spune ca nu este in regula sa zambesti ca prostul. Eu spun ca este mai bine sa zambesti ca prostul decat sa te incrunti ca prostul.
11.  Zambetul ne ajuta sa iertam. Uneori este foarte greu sa zambim cand ne intalnim cu o persoana pe care suntem suparati. Cand zambiti cealalta persoana va reflecta zambetul si astfel iertarea va fi mai usoara.
12.  Zambetul ajuta viata de famile. Puteti aduce caldura si armonie in familie doar cu un simplu zambet. Ganditi-va de cate ori puteam zambi si nu am facut-o cu cei dragi.
13.  Zambetul ne aduce noi idei. Cand sunteti blocati su nu aveti solutii la o problema, incepeti sa zambiti si veti vedea lucrurile si din alta perspectiva, iar ideile vor veni una dupa alta.
14.  Zambetul este gratuit. Nu va costa nimic ca sa zambiti. Mai mult, este mult mai usor sa zambiti decat sa stati incruntat sau inexpresiv. Se pare se incordeaza mai putini muschi.

Zambiti si viata voastra si a celor din jur va deveni  mai buna, mai lunga si mai frumoasa. Daca in timp ce ai citit aceste randuri nu ai zambit mai ai o sansa facand urmatorul exercitiu. Ia o creion, pune-l in gura si strange-l cu dintii. Poate asa iti vei exersa muschii care sustin zambetul si vei incepe sa zambesti cu usurinta.

Chiar ai probleme in a zambi? Atunci incearca si urmatoarele metode:

• Priveste un film cu Stan si Bran, Chaplin, Loius de Funes etc. sau desenele animate din copilarie
• Stramba-te in oglinda
• Fa mancare sau prajituri
• Danseaza
• Viziteaza o gradinita de copii
• Uita-te pe desenele copiilor
• Imbratiseaza pe cineva pe care iubesti
• Fa o plimare in parc si priveste natura
• Imita un comic preferat
• Uda florile preferate
• Intalneste-te cu oameni care zambesc mult

Cu toţii trecem în viaţă şi prin momente mai puţin plăcute când avem impresia că ne-am cam pierdut busola, că nu prea mai ştim pe ce drum să o apucăm. Am traversat şi eu o astfel de perioadă şi, cu siguranţă, o mare parte din meritul de a fi pus punct acestui interludiu nedorit, dar util,  îi revine coach-ului meu.

Aşa am ajuns să înţeleg ce este şi ce nu este un coach bun, cel puţin din perspectiva mea.

• Un coach nu este umărul pe care plângi. Coachul meu a declinat delicat, dar ferm, această ipostază, lăsându-mă să înţeleg că bocitul nu e deloc productiv. Ceea ce nu înseamnă că nu l-am simţit aproape de mine, empatic, dar obiectiv, uman, dar niciodată copleşit de emoţii.
• Un coach nu e prietenul pe care îl suni ori de câte ori ai nevoie să vorbeşti cu cineva, despre câte-n lună şi-n stele. Timpul lui e important şi la un moment dat începi să înţelegi că şi al tău e la fel. E disponibil, dar nu „la dispoziţia ta”, şi aşa înveţi că un pic de disciplină şi planificare nu strică.
• Un coach bun e modest, dar nu ieftin. Expertiza se plăteşte. Unde mai pui că oamenii au tendinţa de a nu lua foarte în serios serviciile gratuite sau cele pentru care plătesc sume modice.
• Un coach bun nu îţi spune ce să faci (chiar dacă îl întrebi insistent), în schimb te ajută să iei decizii. Eu una am realizat că practic toate deciziile luate le-am validat, conştient sau nu, cu el.
• Un coach nu îţi spune cine eşti, te ajută să afli singur, să te descoperi sau să te regăseşti. Şi, mai mult, te ajută să te placi aşa cum eşti, dar te şi trezeşte din admiraţia narcisistă, tulburând oglinda în care te priveşti, doar atât cât să-ţi aminteşti că…e loc şi de mai bine.
• Un coach nu îţi spune ceea ce te aştepţi să îţi spună, bun sau rău. Cumva, te ajută pe tine să spui cu voce tare ceea ce probabil că îţi spuneai doar în gând. Nu te bate pe umăr, dar te învaţă să o faci singur. Nu te pune la colţ, dar te trezeşti făcând-o singur.
• Un coach nu te judecă, nu îţi pune etichete, ba mai mult, te ajută să nu o mai faci nici tu, cu tine sau cu alţii.
• Un coach nu e preot, nu te dezleagă de păcate, nu îţi ridică povara vinei reale sau imaginare de pe umeri. Dar te ajută să te eliberezi de lanţuri pe care poate le purtai chiar cu un soi de martirică mândrie.
• Un coach nu îţi promite că „te vei face bine”, că vei avea succes, că te vei schimba. Dar de regulă, cam acolo se ajunge. Atâta doar că te ajută să găseşti singur „leacul”, drumul, cheia.
• Un coach nu e doar colacul de salvare de care te agăţi atunci când simţi că te scufunzi. Sau nu ar trebui să fie. De multe ori, când binele dă buzna peste noi, nu prea ştim ce să facem şi riscăm să uităm cine suntem de fapt şi atunci ajutorul unui coach e nepreţuit.
• Indiferent de domeniul în care oferă consiliere, un coach bun e, înainte de toate, un life coach, pentru că, în fond, tot ceea ce ne preocupă face parte din viaţa noastră.
• Un coach adevărat nu creează dependenţă. Ştie când e timpul să „taie cordonul ombilical” şi o face, fără brutalitate, cel mai probabil lăsându-te să crezi că tu ai făcut-o.

 Cam aşa ar trebui să fie, după mine, un coach. Dacă ai norocul să dai peste unul adevărat.

 Cresterea energiei personale – Cum respiram – Ce mancam – Cum ne putem crea stari resursa – Cum aliniem ceea ce gandin cu ceea ce facem. http://www.youtube.com/watch?v=VO0ZWsD6Y80

“Femeile sunt judecate după standardele bărbaţilor, nu după ale lor proprii, ceea ce înseamnă că bărbtii sunt liberi să intreprindă anumite acţiuni interzise femeilor”. (Gail Evans)

 Iată care sunt lucrurile pe care, se pare, bărbaţii au voie să le facă la locul de muncă iar femeile nu:

• ei pot plânge, ele nu – bărbaţii pot scăpa uşor dacă plâng pentru că este ceva neaşteptat. Ei cred că oamenii puternici nu plâng, dar dacă o fac, au un motiv foarte puternic. În schimb toată lumea se aşteaptă ca femeile să plângă, iar când o fac, evident se crede că ele cedează unui impuls natural sau chiar mai rău, că îşi folosesc lacrimile ca un instrument de manipulare. Totuşi, câţi bărbaţi aţi văzut plângând la birou?
• ei pot avea relaţii amoroase, ele nu – este mai probabil ca bărbaţii să nu sufere consecinţe dacă au relaţii amoroase la birou. Femeia, în schimb, iese întotdeauna şifonată şi va fi mereu percepută diferit, oamenii vor considera că îşi datorează succesul abilităţii ei sexuale mai degrabă decât altor calităţi.
• ei se pot agita, ele nu – pentru ei e semn de nerăbdare, de plictiseală, ele doar “se prostesc” şi deranjează.
• ei pot ţipa, ele nu – nimeni nu se miră dacă un bărbat ridică vocea sau îşi manifestă furia în public, în schimb o femeie care ţipă este percepută ca o persoană dificilă, necontrolată, lipsită de feminitate.
• ei pot afişa proaste maniere, ele nu – bărbaţilor le este permis să fie grosolani, lipsiţi de fineţe, desfrânaţi, femeilor nu. Dar lipsa manierelor este totusi taxată indiferent de sexul celui care o manifestă.
• ei pot fi urâţi, ele nu – bărbaţii se bucură de imuniatate pentru lipsurile înfăţişării lor fizice, dar nici o femeie nu  scapă cenzurii. Greşelile în ţinuta unei femei sunt remarcate imediat şi criticate de ambele sexe, în timp ce bărbaţilor li se iartă acest gen de greşeli, puse cel mai adesea tot pe seama unei femei (sau a lipsei ei din viaţa acestuia).

Totuşi, femeile par să ţină mai mult decât bărbaţii la aspectele etice în afaceri. Poate că femeile ţin la integritate pentru că ele sunt educate să creadă că aceasta este baza oricărei relaţii, iar relaţiile formează piatra unghiulară a existenţei lor. Sau poate că ele conştientizează organic faptul că integritatea, ca şi virginitatea, se pierde o singură dată, dar pentru totdeauna.

Mi se intampla si mie sa mai cad in pacatul de a compara performantele baietelului meu cu ale altor copii si sa nu fiu, uneori, multumita de ceea ce observ. Asa, de exemplu, constatam zilele trecute ca Armin nu pare sa­-mi fi mostenit talentul pentru limbi straine, si ii impartaseam mamei dezamagirea mea ca dupa doi ani de gradinita germana, el e inca departe de nivelul la care mi-­as fi dorit sa fie. Mama, care, in ceea ce ne priveste pe mine si pe fratele meu, nu prea se arata intelegatoare atunci cand nu ne ridicam la inaltimea standardelor destul de inalte pe care ni le impunea, m­a certat (si acum!). „Intotdeauna cand vorbeam despre voi, eu spuneam «copii mei frumosi, destepti si cuminti» si asa ati crescut”.

Trecand peste partea cu frumusetea, care e relativa si subiectiva, mama are dreptate, amandoi am crescut straduindu­-ne si in mare masura reusind sa confirmam profetia mamei. Pentru ca, in fond, despre asta e vorba, despre o profetie autorealizata.

Teoria, lansata inca din 1948 de Robert Merton a fost preluata 20 de ani mai tarziu, de Robert Rosenthal si Lenore Jacobson, care, in urma unui experiment, au publicat un studiu foarte con­troversat: Pygmalion in the Classroom. Remarcand faptul ca profe­sorii au expectatii mai mari fata de elevii buni, cercetatorii s‑au intrebat daca nu cumva asteptarile profesorului influenteaza perfor­mantele elevilor mai degraba decat invers. Ei sustin ca profesorul isi formeaza o prima impresie, bazata pe antecedentele si mediul din care provine copilul, pe aspectul sau fizic, perfor­mantele scolare initiale si rezultatele la teste. Profeso­rul isi modifica apoi comportamentul in conformitate cu aceasta impresie initiala, acordand elevilor presupusi buni mai multa atentie, incurajandu‑i si dandu‑le mai mult de lucru. La randul lor, elevii isi acomodeaza comportamentul: primind semnale pozitive, sunt stimu­lati, lucreaza mai mult si obtin rezultate superioare; daca primesc sem­nale negative, se descura­jeaza si isi pierd interesul. Cercul se inchide si expectatiile sunt confirmate.

Procesul profetiei autorealizatoare (self-fulfilling prophecy) parcurge trei etape:

1. subiectul perceptiei isi formeaza o prima impresie despre o persoana tinta, bazandu‑se pe interactiunea directa sau pe alte surse de informatii.
2.  subiectul se comporta in confor­mitate cu prima impresie.
3.  persoana tinta adopta un com­por­tament corespunzator actiunilor subiec­tului, ale carui asteptari initiale se confirma.

Fenomenul are loc si in afara scolii. S-a observat, de pilda, ca o echipa condusa de un sef care nu avea o impresie buna despre angajatii respectivi, a inceput sa obtina rezultate foarte bune in momentul in care a fost preluata de un alt conducator, a caruia perceptie era diferita.

Asa ca, daca tot nu ne putem abtine sa dam verdicte si sa emitem judecati, poate n-ar fi rau sa exersam cat mai des gandirea pozitiva, ca, daca tot e sa se implineasca, macar sa fie „de bine”.

A, si era sa uit: multumesc, mama!

Când a fost ultima oară când aţi petrecut ceva timp singuri, doar cu voi înşivă, încercând să vă cunoaşteţi, să vă înţelegeţi, poate să începeţi să vă iubiţi, sau dimpotrivă, să decideţi că ar cam fi timpul să schimbaţi ceva? De altfel, dacă vă veţi revedea rutina zilnică veţi fi surprinşi cât de puţin timp acordaţi reflecţiei asupra propriei persoane.

Un experiment revelator în acest sens a fost realizat cu participarea a peste o sută de persoane, între 19 şi 63 de ani, echipate cu pagere, care semnalau la fiecare două ore, între 7:30 AM şi 10:30 PM. La fiecare semnal, persoana aten­ţionată trebuia să noteze la ce se gândea în acel moment. Din 4.700 de obser­vaţii, 8% consemnează reflecţii asupra sinelui. Iar atunci când se gân­deau la propria persoană, subiecţii au declarat că nu erau bine dispuşi şi că ar fi dorit să facă altceva.

Robert Wicklund explică acest fenomen prin teoria autoreflexivităţii (self-awareness theory), în care susţine că reflecţia asupra propriei persoane este dezagreabilă, deoarece scoate în evidenţă neîmplinirile şi carenţele noastre. Din acest motiv, preferăm să evităm intensificarea meditaţiei asupra Eului propriu.

Anumite situaţii (self-focusing situations) ne forţează să ne supra­veghem şi să devenim obiectul atenţiei noastre: atunci când vorbim despre noi înşine, când ne privim în oglindă, când ne aflăm în faţa unei asistenţe sau în faţa unei camere de luat vederi, când ieşim cumva în evidenţă şi suntem forţaţi să ne intensificăm autoreflexivitatea, ceea ce scoate în evidenţă carenţele noastre în raport cu standardele la care subscriem, fapt ce determină o scădere temporară a respectului de sine.

În faţa frământărilor intense provocate de discrepanţele între ceea ce suntem şi ceea ce am vrea sau ştim că ar trebui să fim, oamenii re­curg adesea la una dintre următoarele două soluţii:

 1) schimbarea com­portamentului pentru reducerea discre­panţelor;

 2) amorţirea sau adormirea conştiinţei de sine.

 Alegerea soluţiei depinde de încrederea în posibilitatea reducerii discrepanţelor şi de satisfacţia oferită de pro­gresele înregistrate. Dacă acestea lipsesc, individul caută să uite de sine, urmă­rind tot felul de distracţii sau, mai rău, căzând pradă depen­denţei de alcool sau droguri.

Autosupravegherea poate avea şi efecte „perverse“ sau paradoxale, sporind şansele noastre de a rata comportamentul dorit. Daniel Wegner descrie aşa-numitele ironic processes: cu cât ne străduim mai mult să inhibăm un anumit gând, sentiment sau com­porta­ment, cu atât şansele de reuşită scad.Încercaţi şi voi, într-o noapte în care nu puteţi adormi, să nu vă pese de asta şi veţi adormi şi mai greu.Autosupravegherea creează adesea teama de eşec, de unde efectul ironic sau para­doxal. Acesta se produce mai ales atunci când suntem cogni­tiv ocupaţi, distraţi, grăbiţi sau stresaţi.

Agreabilă sau nu, totuşi pentru cei mai mulţi dintre noi, introspecţia – auto-observarea propri­ilor noastre gânduri, sentimente şi motivaţii – reprezintă calea cea mai sigură şi cea mai directă spre cunoaşterea de sine.

Încercaţi să includeţi în rutina zilnică măcar 5 minute pe care să le petreceţi doar cu voi înşivă. Şi dacă vouă înşivă nu vă sunteţi cea mai bună companie, cum credeţi că se simt ceilalţi în preajma voastră?