“Femeile sunt judecate după standardele bărbaţilor, nu după ale lor proprii, ceea ce înseamnă că bărbtii sunt liberi să intreprindă anumite acţiuni interzise femeilor”. (Gail Evans)

 Iată care sunt lucrurile pe care, se pare, bărbaţii au voie să le facă la locul de muncă iar femeile nu:

• ei pot plânge, ele nu – bărbaţii pot scăpa uşor dacă plâng pentru că este ceva neaşteptat. Ei cred că oamenii puternici nu plâng, dar dacă o fac, au un motiv foarte puternic. În schimb toată lumea se aşteaptă ca femeile să plângă, iar când o fac, evident se crede că ele cedează unui impuls natural sau chiar mai rău, că îşi folosesc lacrimile ca un instrument de manipulare. Totuşi, câţi bărbaţi aţi văzut plângând la birou?
• ei pot avea relaţii amoroase, ele nu – este mai probabil ca bărbaţii să nu sufere consecinţe dacă au relaţii amoroase la birou. Femeia, în schimb, iese întotdeauna şifonată şi va fi mereu percepută diferit, oamenii vor considera că îşi datorează succesul abilităţii ei sexuale mai degrabă decât altor calităţi.
• ei se pot agita, ele nu – pentru ei e semn de nerăbdare, de plictiseală, ele doar “se prostesc” şi deranjează.
• ei pot ţipa, ele nu – nimeni nu se miră dacă un bărbat ridică vocea sau îşi manifestă furia în public, în schimb o femeie care ţipă este percepută ca o persoană dificilă, necontrolată, lipsită de feminitate.
• ei pot afişa proaste maniere, ele nu – bărbaţilor le este permis să fie grosolani, lipsiţi de fineţe, desfrânaţi, femeilor nu. Dar lipsa manierelor este totusi taxată indiferent de sexul celui care o manifestă.
• ei pot fi urâţi, ele nu – bărbaţii se bucură de imuniatate pentru lipsurile înfăţişării lor fizice, dar nici o femeie nu  scapă cenzurii. Greşelile în ţinuta unei femei sunt remarcate imediat şi criticate de ambele sexe, în timp ce bărbaţilor li se iartă acest gen de greşeli, puse cel mai adesea tot pe seama unei femei (sau a lipsei ei din viaţa acestuia).

Totuşi, femeile par să ţină mai mult decât bărbaţii la aspectele etice în afaceri. Poate că femeile ţin la integritate pentru că ele sunt educate să creadă că aceasta este baza oricărei relaţii, iar relaţiile formează piatra unghiulară a existenţei lor. Sau poate că ele conştientizează organic faptul că integritatea, ca şi virginitatea, se pierde o singură dată, dar pentru totdeauna.

Mi se intampla si mie sa mai cad in pacatul de a compara performantele baietelului meu cu ale altor copii si sa nu fiu, uneori, multumita de ceea ce observ. Asa, de exemplu, constatam zilele trecute ca Armin nu pare sa­-mi fi mostenit talentul pentru limbi straine, si ii impartaseam mamei dezamagirea mea ca dupa doi ani de gradinita germana, el e inca departe de nivelul la care mi-­as fi dorit sa fie. Mama, care, in ceea ce ne priveste pe mine si pe fratele meu, nu prea se arata intelegatoare atunci cand nu ne ridicam la inaltimea standardelor destul de inalte pe care ni le impunea, m­a certat (si acum!). „Intotdeauna cand vorbeam despre voi, eu spuneam «copii mei frumosi, destepti si cuminti» si asa ati crescut”.

Trecand peste partea cu frumusetea, care e relativa si subiectiva, mama are dreptate, amandoi am crescut straduindu­-ne si in mare masura reusind sa confirmam profetia mamei. Pentru ca, in fond, despre asta e vorba, despre o profetie autorealizata.

Teoria, lansata inca din 1948 de Robert Merton a fost preluata 20 de ani mai tarziu, de Robert Rosenthal si Lenore Jacobson, care, in urma unui experiment, au publicat un studiu foarte con­troversat: Pygmalion in the Classroom. Remarcand faptul ca profe­sorii au expectatii mai mari fata de elevii buni, cercetatorii s‑au intrebat daca nu cumva asteptarile profesorului influenteaza perfor­mantele elevilor mai degraba decat invers. Ei sustin ca profesorul isi formeaza o prima impresie, bazata pe antecedentele si mediul din care provine copilul, pe aspectul sau fizic, perfor­mantele scolare initiale si rezultatele la teste. Profeso­rul isi modifica apoi comportamentul in conformitate cu aceasta impresie initiala, acordand elevilor presupusi buni mai multa atentie, incurajandu‑i si dandu‑le mai mult de lucru. La randul lor, elevii isi acomodeaza comportamentul: primind semnale pozitive, sunt stimu­lati, lucreaza mai mult si obtin rezultate superioare; daca primesc sem­nale negative, se descura­jeaza si isi pierd interesul. Cercul se inchide si expectatiile sunt confirmate.

Procesul profetiei autorealizatoare (self-fulfilling prophecy) parcurge trei etape:

1. subiectul perceptiei isi formeaza o prima impresie despre o persoana tinta, bazandu‑se pe interactiunea directa sau pe alte surse de informatii.
2.  subiectul se comporta in confor­mitate cu prima impresie.
3.  persoana tinta adopta un com­por­tament corespunzator actiunilor subiec­tului, ale carui asteptari initiale se confirma.

Fenomenul are loc si in afara scolii. S-a observat, de pilda, ca o echipa condusa de un sef care nu avea o impresie buna despre angajatii respectivi, a inceput sa obtina rezultate foarte bune in momentul in care a fost preluata de un alt conducator, a caruia perceptie era diferita.

Asa ca, daca tot nu ne putem abtine sa dam verdicte si sa emitem judecati, poate n-ar fi rau sa exersam cat mai des gandirea pozitiva, ca, daca tot e sa se implineasca, macar sa fie „de bine”.

A, si era sa uit: multumesc, mama!

 Am un prieten bun, cu care îmi place mult să vorbesc, probabil pentru că ne asemănăm şi împărtăşim aceleaşi idei şi pasiuni. Asupra unui singur lucru nu cădem niciodată de acord: el consideră că noi suntem în proporţie de 97% defecte şi că trebuie să ne luptăm permanent să le “dezintegrăm” cum spune el, în timp ce eu cred că suntem minunaţi în imperfecţiunea noastră şi că trebuie să ne acceptăm aşa cum suntem şi să ne iubim, cu defectele noastre cu tot. Decât să consum atâta energie încercând să mi corectez defectele, lucru care, în special după o anumită vârstă, se face tare greu şi încet, prefer să investesc în dezvoltarea calităţilor, mergând pe principiul universal al echilibrului întregului: creşte o parte, scade cealaltă.

Şi cum acest principiu mi se pare a fi cel mai bine ilustrat de simbolul Yin-Yang, mi-am amintit o pildă chinezească:

O femeie bãtrâna  avea doua vase mari, cu care căra, în fiecare zi, apă de la izvor. Un vas era perfect,  însă celălalt era crăpat. La sfârşitul lungului drum ce ducea de la izvor până acasă, vasul crăpat ajungea doar pe jumătate plin. Timp de doi ani, asta s-a întâmplat zilnic: femeia ajungea doar cu un vas si jumătate de apă acasă.Vasul întreg era mândru de treaba pe care o făcea, în timp ce  bietului vas crăpat îi era atât de ruşine cu imperfecţiunea sa, şi se simţea atât de rău că nu putea face decât jumătate din munca pentru care fusese menit!
Sătul de atata nereusită, după cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lângă izvor: “Mă simt atât de ruşinat, pentru că această crăpătură face ca apa să se scurgă pe tot drumul până acasă!”
Bătrâna a zâmbit, “Ai observat că pe partea ta a drumului sunt flori, însă pe cealaltă nu? Asta pentru că am ştiut defectul tău şi am plantat seminţe de flori pe partea ta a potecii, şi, în  fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori şi decorez masa cu ele. Dacă nu ai fi fost aşa, n-ar mai exista aceste frumuseţi care împrospătează casa.”
Fiecare dintre noi avem defecte.  Însă “crăpăturile” noastre ne fac viaţa împreună atât de interesantă şi ne răsplătesc atât de mult.

Nu uitaţi sa vă bucuraţi de florile de pe partea voastră a drumului!

Cum puteti ajunge la presedintele Romaniei? Se spune ca oricine cunoaste pe cineva, care cunoaste  pe cineva, care cunoaste  pe cineva, care cunoaste  pe cineva, care cunoaste  pe cineva, care cunoaste  pe cineva, care il cunoaste pe presedinte. Oricine poate ajunge la presledinte prin maxim 6 cunostinte. Am intrebat intr-un curs prin cate cunostinte se poate ajunge la presedinte, iar raspunsul a fost prin zero persoane, deoarece o persoana chiar il cunostea personal.

Deci, daca vrem sa ajungem sa ne intalnim cu cineva anume, un decident, atunci putem sa facem acest transfer de incredere si sigur putem sa ajungem la acea persoana. Mai mult, fiecare persoana poate fi pentru noi un potential client sau o sursa de potentiali clienti. De aceea, ar fi interesant sa abordam de cate ori avem ocazia toti cunoscutii pe care ii avem.

Exercitiu

Identifica 10 decidenti care-ti pot fi clienti. Gaindeste-te la cei pe care ii cunosti si te pot ajuta sa te intalnesti cu ei.

Unul din motivele principale pentru care un vanzator are succes este faptul ca are foarte mulţi potenţiali clienţi. Cauza pentru care foarte mulţi vanzatori renunta, nu este faptul ca nu cunosc produsele, nu ştiu sa identifice nevoile clienţilor, nu rezolva obiecţiile sau nu finalizeaza, ci ca NU MAI AU CUI SA VANDA. De aceea toate activitaţile de identificare a prospecţilor sunt esenţiale. Cat timp dedicati prospectarii in fiecare saptamana?

„A vinde inseamna sa gaseşti oameni carora sa le vinzi şi sa vinzi oamenilor pe care ii gaseşti.”

Prospectul este o  persoana sau companie care are potenţialul de a cumpara produsele sau serviciile oferite de personalul de vanzari. Prospectarea este esenţa vanzarii, deoarece este procesul care asigura un flux continuu de potenţiali clienţi.

Unde şi cum putem gasi potenţiali clienţi:

     Metoda centrului de influenţa. Este foarte util sa avem o persoana care ne poate recomanda permanent prospecţi de calitate.

     Metoda top 100. Consta in a identifica primele 100 de unitaţi dintr-o categorie: primele 100 de firme dupa un anumit criteriu, etc.

     Pagini Aurii. Este o sursa buna de prospecţi. Incepeţi de la coada la cap, adica de la Z. Majoritatea vanzatorilor incep cu litera A şi rareori ajung la Z.

     Ziarele. Putem gasi informaţii utile despre companii la secţiunea economica, anunţuri, comunicate de presa.

     Vehicule din trafic. Daca sunt inscriptionate, atunci pot fi clar potentiali clienti.

     Expoziţii comerciale. Este o modalitate buna de a gasi la un loc clienţi din piaţa ţinta. Nu este cazul sa fiţi insistenţi şi sa cautaţi sa vindeţi pe loc.

     Cursuri. Participarea la cursuri va pune in contact cu potenţiali clienţi.

     Adoptarea unui “orfan”. Cand un vanzator paraseşte o firma, lasa in urma “orfani” adica prospecţi şi clienţi.

     Ciclul de vanzare. In domeniul automobilelor, de exemplu, dorinţa de a cumpara o maşina noua se face simţita dupa aproximativ 30 de luni. Fiecare domeniu sau produs are un ciclu de schimbare a produsului. Contacteaza vechii clienţi si vor fi sigur potentiali clienti.

     Departamentul de service poate fi o sursa de aur privind intenţiile clienţilor de a face noi achiziţii. De aceea este foarte bine sa treci peste “razboiul” cu baieţii de la tehnic şi sa ţi-i faci prieteni. 

     Internetul. Este cea mai mare biblioteca din lume aflata la numai o apasare din deget. Atenţie sa nu va irosiţi foarte mult timp pentru ca navigatul pe internet este atat de placut!

     Prieteni şi cunoştinţe. Exista o vorba care spune ca “important nu este ce ştii, ci pe cine ştii.”

     Dosarele vechi. Daţi o tura prin vechea baza de date şi veţi gasi informaţii proaspete.

     Pieţe ţinta. Luaţi o anumita piaţa ţinta şi cercetaţi ce puteţi face acolo. Pietele tinta sunt foarte bune, deoarece potentialii clienti au nevoi si interese similare. Pietele tinta pot fi realizate pe varste, nivel de pregatire, domeniu de activitate etc.

     Recomandarile. Este sursa de clienţi cea mai des trecuta cu vederea. Cereţi clienţilor un nume sau doua pe care pot sa vi le dea.

     Cataloagele de firme. Exista companii care pun in circulaţie listele firmelor din domenii specifice.

     Clienţi interni. Colegii din firma, care nu lucreaza in departamentul de vanzari, pot fi primii clienti

     Observaţiile directe. Ţineţi ochii larg deschişi. Sunteţi bombardaţi zilnic cu informaţii despre potenţiali clienţi.

     Contactele din societate. Aici trebuie sa dovediţi mult tact. Nu va transformaţi intr-o lipitoare in cautare veşnica de contacte şi nu priviţi orice eveniment social ca pe o vizita de vanzari.

     Clienţii existenţi. Sunt o sursa excelenta de noi afaceri.

     Vizitele de vanzari spontane. La inceputul anilor 90 majoritatea contactelor de vanzarea se faceau fara un telefon prealabil. Pe vremea aceea nu aveam telefoane mobile, internet, baze de date etc. Nimeni nu a murit dintr-o vizita neanunţata. Intradevar, daca aveam posibilitatea, este bine sa planificam intalnirile.

     Unde nici nu te aştepţi. Clienţi pot fi gasiţi chiar in locurile unde nu vedem nici o şansa.

Exerciţii

1. Care este piaţa ţinta pe care o aveţi ? Daca un aveti una, atunci uitati-va la clientii existenti si vedeti care este categoría unde ati avut succes.
2. Scrieţi care sunt sursele de prospectare pe care le folosiţi.
3. Scrieţi surse de prospectare pe care nu le folosiţi şi credeţi ca va pot aduce succes. Care sunt paşii pe care-i veţi face pentru a le folosi eficeint ?

Care este realitatea?

Intr-un studiu facut pe 500 de manageri romani, am observat ca delegarea este competenta cea mai putin dezvoltata. Oare de ce managerul roman nu prea vrea sa delege?

Iata cam care ar fi cauzele:

• Timp pierdut cu explicare, coaching si corectare
• Stres datorat pierderii controlului
• Specificul cultural
• Etc.

Oricum, indiferent care ar fi cauzele, ca sunt 5 sau 100, este cert ca un manager care nu deleaga va ajunge la muzeu sau la spital.

Ce este delegarea?

Delegarea se refera la a da oamenilor autoritatea, ocazia şi motivaţia de a lua iniţiative şi de a rezolva problemele din organizaţie.

De ce sa deleg? Avantajele delegarii

• Te elibereaza de rutina şi sarcinile mai puţin importante
• Iti lasa timp pentru activitaţi mai importante: planificare, organizare, motivare, control
• Iti extinde capacitatea pentru management
• Reduce intarzierile in luarea deciziilor
• Permite ca deciziile sa fie luate la nivelul la care detaliile sunt cunoscute
• Dezvolta capacitatea personalului de a lua decizii, a realiza obiective şi a-si asuma responsabilitaţi
• Vei fi un manageri apreciat de sefi, colegi si subalterni
• Vei fi mai fericit

Cum se face? Procesul de delegare a sarcinii

• Direcţie - explica atent sarcina
• Motivaţie - explica motivele pentru care o faci şi explica importanţa
• Rezultatele – descrie rezultatele aşteptate
• Autoritate – defineşte aria de autoritate şi responsabilitate care este permisa fara a necesita aprobari suplimentare
• Termen – agreaţi cand se doreşte ca sarcina sa fie finalizata
• Feedback – verifica inţelegerea sarcinii, afland de la cel caruia il delegi
• Control – stabileşte un plan de puncte intermediare de control pentru a vedea progresul
• Sprijin – clarifica sprijnul practic şi moral de care va beneficia ori de cate ori este nevoie

Exercitiu

Trece in revista sarcinile pe care le ai si incadreaza-le pe fiecare intr-o zona:

Dupa ce ai trecut sarcinile in tabel intreaba-te:

Sunt pregatiti sa indeplineasca sarcina azi?

Pot sa indeplineasca sarcina cu ajutor, suport si supervizare?

Sunt multi dintre noi cei care vor sa aiba succes, sa fie considerati oameni de succes. Dar hai sa vedem ce fac oamenii care chiar au succes! Am vazut rezultatele unei cercetari facute timp de 7 ani, pe un grup de 500 de oameni, care chiar sunt referinte de succes in domeniile lor de activitate. Puteti gasi prezentarea pe www.ted.com .

 Iata ce s-a descoperit ca fac acesti oameni:  

1.    Pasiune

Pasiunea este ingredientul numarul 1 in tot ceea ce facem. Vezi ce iti place cel mai mult si fa acel lucru. Pentru a obtine rezultate pe termen lung si a fi fericiti este bine ca ceea ce facem sa fie congruent cu ceea ce suntem noi  si ne place.

2.    Munca

Eforturile sistematice sunt cele care duc la rezultate stabile. Discutam anul trecut cu unul din managerii care au gestionat miliarde in Romania, despre ce l-a propulsat acolo unde este. Mi-a spus ca la el munca este cea l-a dus acolo. Adevarul este ca acest om munceste si sambata 10 ore. Sunt curios ce parerea ar avea despre acest lucru oamenii de “succes” din Romania, care pana in 2008 nu prea credeau in acest lucru, ci credeau ca sunt “baieti destepti”, dar acum, in 2010 probabil ca au mai revenit cu picioarele pe pamant.

3.    Fii bun

Daca esti expert intr-un domeniu ai sanse mari de reusita. Pentru a deveni expert pe o nisa,  se spune ca ai nevoie de 1000 de ore. Asta inseamna cam 3 ore pe zi timp de un an.

4.    Concentrare

Este important sa nu-ti risipesti energiile in prea multe arii. Lumea de azi ne da infinite posibilitati de exprimare, dar in acelasi timp ne poate face sa fim superficiali si nehotarati.

5.    Presiune

Organismului nostru ii face bine putina presiune. Doar asa vom descatusa potentialul pe care il avem. Diferenta intre diamant si carbune este data doar de presiunea si temperatura mare la care a stat diamantul.

6.    Serveste

Nu poti sa ai succes izolat in padure. Pentru a avea succes ai nevoie de un “produs” care sa se “vanda”, adica sa raspunda unei nevoi a celor din jur. Daca vei putea sa-i vezi pe ceilalti ca pe niste clienti, oaspeti si sa-i servesti cu placere pentru a le satisface nevoile, atunci vei avea succes.

7.    Idee

Ai o idee -pune-o in practica! Daca este o idee buna vei vedea destul de repede. Asta si daca tu crezi in ea cu tarie.

8.    Persistenta

Mergi pe calea ta, indiferent de ce zic ceilalti. Vei avea niste mici omuleti in minte care-ti vor spune sa renunti. Vei avea “prieteni” care te vor “ajuta” sa te demotivezi. Deci, rezista la: negativisti, critica, idioti, slabiciuni, ganduri negative.

Exercitiu

Care sunt activitatile pe care le faci cu pasiune?

Enumera ideile, unele chiar “traznite”, pe care nu le-ai pus inca in practica.

Ce-ti lipseste pentru a le pune in practica? Cauta in primul rand la tine resursele respective.

Ieri am citit impreuna cu baiatul meu cel mare, Andrei, din Ion Creanga – „Amintiri din copilarie”. Intrasem si eu in atmosfera din copilarie. Ii explicam ca toti oamenii se bucura in momentul in care isi aduc aminte de copilarie. Haideti sa ne aducem un pic aminte despre copilarie si sa vedem ce lectii putem invata de la cei mici.

• Foloseste-ti imaginatia!

Copii au o capacitate deosebita de a-si imagina. Cati copii au prieteni imaginari sau isi inchipuie tot felul de situatii care nu se gasesc in realitatea prezenta? Uitati-va la desenele facute de copii si veti vedea unde poate duce imaginatia. In creier, imaginatia, creativitatea isi au locul in emisfera dreapta. Copii isi acceseaza amandoua emisferele cerebrale in egala masura, ceea ce-i face sa-si poata imagina tot felul de lucruri: oameni care zboara, flori care cresc pe cer, soare albastru etc. Foarte multe lucruri au fost acum 50 de ani doar plasmuiri ale mintii unor oameni, iar acum fac parte din realitatea curenta. Mai mult, creierul nostru nu face diferenta intre ceea ce este real si ceea ce este imaginat. De aceea, oamenii care-si pierd puterea de a-si imagina se limiteaza la atingerea unor obiective pe care toti le pot atinge. Doar cei care au imaginatie vor face lucruri la care altii nu s-au gandit niciodata. Oamenii maturi isi folosesc foarte putin emisfera dreapta, folosind-o cu precadere pe cea stanga, care este responsabila cu gandirea critica, rationala. Acesta se datoreaza si sistemului nostru de invatamant, care parca este decis sa inhibe orice idee creativa.

• Traieste momentul!

Pe masura ce crestem, gandurile noastre se concentreaza mai ales pe viitor si pe trecut. Se pare ca ne dezvoltam strategii ineficiente care ne fac sa ne gandim la lucrurile neplacute din trecut si sa ne facem griji pentru viitor. Copii, in schimb, sunt mereu AICI si ACUM, fara a fi consumati de trecut si viitor. Ma uitam zilele acestea la baiatul meu cel mic, Pavel. Se suparase pe fratele lui mai mare, plangea si brusc s-a oprit din plans si mi-a spus “Gata tati, nu mai plang”. Mai departe s-a jucat vesel si nu l-am mai auzit niciodata vorbind despre ceea ce l-a facut sa planga. Oamenii maturi au o placere enorma de a se complica in evenimente care au fost si evenimente care poate nu vor fi niciodata. Pentru copii, ziua de azi este cea mai importanta.

• Fii direct!

Copii, cu cat sunt mai mici, cu atat sunt mai sinceri si directi in exprimarea ideilor si sentimentelor. Imi aduc aminte de o cunostinta care a inlocuit, timp de o zi, o educatoare, la o grupa de copii de 4 ani. Fiind fara experienta, a apelat la o tehnica putin santajista “Copii, daca nu sunteti cuminti, plec! Vreti sa plec?” Raspunsul copiilor a fost DA. De cate ori inima si mintea ne-au spus sa facem ceva sau sa spunem ceva, iar presiunea sociala, ne-a facut sa facem totul pe dos? Haideti sa ne gandim cat am castigat cand am ascuns adevarata noastra opinie.

• Joaca-te!

Activitatea principala a copiilor este joaca. Oare cum se numeste activitatea principala a adultilor? Munca, serviciu? Care este gradul de satisfactie al copiilor, nivelul de energie si somnul dupa o zi de joaca? Dar la adulti ce se intampla? Faceti un exercitiu simplu: etapa 1 -  repetati cuvantul munca de 5 ori si analizati ce simtiti si ce stare va creeaza; etapa 2 – repetati cuvantul joaca si analizati ce simtiti si ce stare va creeaza. Se pare ca una din convingerile potentatoare ale oamenilor de succes este ca munca este vazuta ca o recreere. Adultii muncesc si majoritatea sunt coplesiti de ceea ce se intampla cu ei. Oare cand si cum a fost inlocuita joaca cu munca? Cateva sfaturi: aduceti-va aminte in fiecare zi de momentele cand va jucati, inlocuiti cuvantul munca cu joaca, gasiti o activitate si un loc de munca in care sa va puteti juca.

• Descopera in permanenta!

Pentru un copil nu exista cuvantul rutina. Chiar daca va pune mana pe cea mai veche carte pe care o are, tot va descoperi o noua modalitate de a o explora. Haideti sa ne aducem aminte de acel “DE CE?” al unui copil. Oare este diferit de cel al unui adult? Eu cred ca este o diferenta ca de la cer la pamant! DE CE-ul copilului are un iz de roua, de inocenta, pe cand DE CE-ul unui adult are tenta inchizitoriala, miros de repros si ton agresiv. Traim intr-o lume plina de oportunitati de cunoastere. Sunt atatea lucruri de facut, locuri de vazut, idei de cunoscut si oameni de intalnit. Mintea unui copil este ca o pajiste inverzita, care incepe sa fie strabatuta de potecile frumoase ale cunosterii. Mintea unui adult ajunge sa fie strabatuta de cateva poteci bine definite, din care nu mai iese pana moare. Sa ne aducem aminte ca pajistea este nelimitata si ca putem face oricand noi poteci pe ea. Curiozitatea si mirarea copiilor cred ca sunt cele care-i fac sa descopere tot timpul lucruri noi. Cand incetam sa mai fim curiosi si sa ne miram cred ca ajungem un fel de „morti vii”. Einstein spunea ca ii datoreaza totul mamei sale (ca multi dintre noi de altfel). De fiecare data cand se intorcea de la scoala, ea il intreba “Ce  intrebare buna ai pus astazi?”.

• Traieste cu inima!

Nu este o coincidenta ca in adolescenta, cand personalitatea noastra se structureaza in mare parte, apar si calitatile negative ca: nehotararea, dubiile, sentimentul inferioritatii sau superioritatii. Mai mult, actiunile noastre sunt din ce in ce mai mult cele asteptate de societate. Se pare ca la 7 ani, adica atunci cand un copil merge la scoala, creativitatea incepe sa-i scada. Oare cauza este in dezvoltarea lui naturala sau in sistemul de exacerbare a gandirii rationale? Oricum, inainte ca mintea rationala sa domine prin calcule si planuri, inima ne indruma spre actiuni spontane, creatii si descoperiri. Spre deosebire de minte, inima nu are inhibitii. Daca intrebam 20 de copii de 5 ani CINE STIE SA PICTEZE?, toti vor ridica mana. Puneti aceeasi intrebare unui grup de adulti si este posibil sa nu vedeti nici o mana ridicata. Pe masura ce crestem, este posibil sa nu ne mai dezvoltam, deoarece ne imbibam mintea cu tot felul de idei fixe si conventii despre ce putem face si ce nu putem face. Copii nu au asemenea restrictii, traiesc si o fac cu placere si total implicati. Traind cu inima, ne putem descatusa un potential nelimitat.

• Iubeste neconditionat!

Ca adulti, cand oferim dragostea noastra cuiva, cel mai des o facem cu o serie de asteptari subtile, bine ascunse, a ce ar trebui sa faca acea persoana pentru noi. Apoi, cand persoana nu ne indeplineste asteptarile, va fi o mare dezamagire si ne va rani. De aici pana la a generaliza cu cinism toata afacerea asta cu dragostea nu este decat un pas mic. Cand un copil iubeste, dragostea lui este neconditionata. Este genul de dragoste care vine direct din inima, cu viteza luminii. Nu are timp sa mai stea pe ganduri, pentru a se altera de asteptari si conditionari, este expresia pura a ceea ce este. Oare nu putem, ca adulti, sa accesam acest tip de dragoste?

Exercitiu

Ce ai invatat din lectiile de mai sus?

Pe care ai uitat-o?

Cum poti aplica acum aceste lectii?

Dorinta innascuta de a ne atinge potentialul maxim, de a evolua si a ne dezvolta  ne poate face fericiti sau nefericiti, nemultumiti de ceea ce avem.  Acest lucru creeaza o motivatie pentru schimbare, dar, in acelasi timp, ne poate face sa ne simtim nefericiti. Trei sunt convingerile limitative care ne impiedica sa fim fericiti si multumiti:

1.    Ceea ce nu am este mai bun decat ceea ce am.

2.    Sa ai mai mult este mai bine.

3.    Cand voi obtine ceea ce vreau voi fi fericit.

Convingerea numarul 3 creeaza chiar o etica a succesului. Baza acestei teorii este ca daca muncim din greu si rezolvam toate problemele din viata, vom abtine ceea ce ne dorim si vom fi fericiti. Toata energia noastra se va concentra atunci pentru rezolvarea problemelor zilnice. Culmea este ca o asemenea abordare ne va aduce in realitate din ce in ce mai multe probleme.

Multi dintre noi cred ca, pentru a fi fericiti, avem nevoie de o casa, o persoana, o functie, o masina. Mai mult, credem ca daca avem lucrurile pe care le AU oamenii fericiti, FACEM ceea ce fac oamenii fericiti si multumiti, atunci vom FI fericiti. De cele mai multe ori insa ne inselam si vom cauta in continuare fericirea exact precum un caine ce incearca sa-si prinda coada.

Procesul creator se bazeaza pe modelul A FI – A FACE – A AVEA. A FI vine din interiorul nostru. Starea noastra de fericire poate fi controlata de noi. Daca permitem circumstantelor exterioare sa determine starea noastra de a fi, atunci ne expunem riscului ca aceste circumstante exterioare sa ne controleze viata si modul in care ne percepem pe noi insine. Viata curge dinspre A FI, A FACE si A AVEA. Daca suntem fericiti, vom face ceea ce fac oamenii fericiti si vom avea ceea ce au ei. Fericirea tine si de cat de mult stii cine doresti sa FII, ce doresti sa FACI si ce doresti sa AI.

Iata povestea unui client cu care fac coaching. Este un om care are mai multe apartamente si vile, de pe urma carora ia o chirie de cateva mii de euro lunar. Acesti bani i-ar ajunge sa se plimbe oriunde in lume, tot restul vietii. Aparent ar fi trebuit sa fie un om fericit. Si totusi, era nefericit ca nu-i iesise o afacere cu un spatiu comercial. Cred ca se afla in aceasta schema falsa a succesului zilelor noastre: cu cat ai mai mult, cu atat esti mai fericit. Imi povestea cu admiratie despre un prieten de-al lui care “are o minte foarte tare”, desi nu are siguranta data de averi si posesii. Cel despre care imi povestea, desi nu are nimic ca si proprietati si nici o sursa de venit sigura, face mai multe decat face el si este intr-o stare de fericire permanenta. 

Exercitiu

Analizati obiectivele identificate in primul exercitiu. Grupati-le dupa cele trei verbe:

Obiective A FI

Obiective A FACE

Obiective A AVEA

Procesul creator se bazeaza pe modelul AFI – A FACE – A AVEA. Daca avem foarte multe obiective A AVEA, este posibil sa fim “guvernati” de convingerile limitative de mai sus.