Daniel Lixandru

 Fiecare dintre noi ne-am dorit multe lucruri de la viață până acum, pe unele le-am făcut, pe altele doar le-am început, iar pe unele, deși ni le-am dorit le-am abandonat încă din stadiul de intenție. Aș putea spune că unele obiective au fost harnice și au avut destulă energie pentru a fi atinse, iar altele au fost leneșe și nu au avut șanse de câștig. Cum putem să ne construim obiective harnice?

Iată o metodă în 4 pași pentru a avea obiective harnice

1. Fixați-vă obiectivul.
2. Creați o “imagine” clară a ceea ce vă doriți.
3. Concentrați-vă frecvent asupra imaginii.
4. Acordați-i energie pozitivă.

1. Fixați-vă obiectivul. Deoarece este o tehnică nouă ar fi bine ca obiectivul pe care vi-l fixați să fie unul simplu, ușor, pe care credeți că-l veți atinge cu ușurință. Pe măsură ce veți exersa metoda, vă puteți îndrepta spre obiective complexe, unele chiar imposibile.
2. Creați o „imagine” clară a obiectivului. „Imaginea” pe care o dezvoltă este bine să aibă toate componentele unei percepții prezente totale. Aceasta înseamnă că ne vom gândi la obiectiv la timpul prezent, ca și cum există ceea ce vă doriți. Imaginați-vă acum în situația respectivă: Ce vedeți? Ce auziți? Ce simțiți? Ce vă spuneți în acel moment?
3. Concentrați-vă des asupra imaginii. Ar fi bine că să vă concentrați asupra imaginii a ceea ce dorim să avem, să facem sau să fim cât mai des. Momentele cele mai bune sunt cele de relaxare și meditație. Cu cât suntem mai relaxați, cu atât imaginea respectivă are șanse de a intra la nivel de subconștient și a deveni realitatea noastră prezentă.
4. Acordați-i energie pozitivă. În momentul în care ne gândim la imaginea dorită este eficient dacă o facem cu un tonus energic, pozitiv, încurajator și entuziast. În dialogul cu noi este bine să afirmăm că acel lucru există, se întâmplă acum sau s-a întâmplat deja. Eliminați în aceste momente orice urmă de îndoială sau neîncredere.

Această metodă este practic să o folosim până când obținem ceea ce ne dorim sau până când obiectivul se transformă sau dispare. Dacă obiectivul dispare, atunci este posibil ca el să fi fost un obiectiva “leneș”, care nu era chiar important pentru voi. Dacă ne-am atins obiectul este bine să sărbătorim acest lucru. De multe ori nici nu mai realizăm că am atins un obiectiv.

Cu toţii trecem în viaţă şi prin momente mai puţin plăcute când avem impresia că ne-am cam pierdut busola, că nu prea mai ştim pe ce drum să o apucăm. Am traversat şi eu o astfel de perioadă şi, cu siguranţă, o mare parte din meritul de a fi pus punct acestui interludiu nedorit, dar util,  îi revine coach-ului meu.

Aşa am ajuns să înţeleg ce este şi ce nu este un coach bun, cel puţin din perspectiva mea.

• Un coach nu este umărul pe care plângi. Coachul meu a declinat delicat, dar ferm, această ipostază, lăsându-mă să înţeleg că bocitul nu e deloc productiv. Ceea ce nu înseamnă că nu l-am simţit aproape de mine, empatic, dar obiectiv, uman, dar niciodată copleşit de emoţii.
• Un coach nu e prietenul pe care îl suni ori de câte ori ai nevoie să vorbeşti cu cineva, despre câte-n lună şi-n stele. Timpul lui e important şi la un moment dat începi să înţelegi că şi al tău e la fel. E disponibil, dar nu „la dispoziţia ta”, şi aşa înveţi că un pic de disciplină şi planificare nu strică.
• Un coach bun e modest, dar nu ieftin. Expertiza se plăteşte. Unde mai pui că oamenii au tendinţa de a nu lua foarte în serios serviciile gratuite sau cele pentru care plătesc sume modice.
• Un coach bun nu îţi spune ce să faci (chiar dacă îl întrebi insistent), în schimb te ajută să iei decizii. Eu una am realizat că practic toate deciziile luate le-am validat, conştient sau nu, cu el.
• Un coach nu îţi spune cine eşti, te ajută să afli singur, să te descoperi sau să te regăseşti. Şi, mai mult, te ajută să te placi aşa cum eşti, dar te şi trezeşte din admiraţia narcisistă, tulburând oglinda în care te priveşti, doar atât cât să-ţi aminteşti că…e loc şi de mai bine.
• Un coach nu îţi spune ceea ce te aştepţi să îţi spună, bun sau rău. Cumva, te ajută pe tine să spui cu voce tare ceea ce probabil că îţi spuneai doar în gând. Nu te bate pe umăr, dar te învaţă să o faci singur. Nu te pune la colţ, dar te trezeşti făcând-o singur.
• Un coach nu te judecă, nu îţi pune etichete, ba mai mult, te ajută să nu o mai faci nici tu, cu tine sau cu alţii.
• Un coach nu e preot, nu te dezleagă de păcate, nu îţi ridică povara vinei reale sau imaginare de pe umeri. Dar te ajută să te eliberezi de lanţuri pe care poate le purtai chiar cu un soi de martirică mândrie.
• Un coach nu îţi promite că „te vei face bine”, că vei avea succes, că te vei schimba. Dar de regulă, cam acolo se ajunge. Atâta doar că te ajută să găseşti singur „leacul”, drumul, cheia.
• Un coach nu e doar colacul de salvare de care te agăţi atunci când simţi că te scufunzi. Sau nu ar trebui să fie. De multe ori, când binele dă buzna peste noi, nu prea ştim ce să facem şi riscăm să uităm cine suntem de fapt şi atunci ajutorul unui coach e nepreţuit.
• Indiferent de domeniul în care oferă consiliere, un coach bun e, înainte de toate, un life coach, pentru că, în fond, tot ceea ce ne preocupă face parte din viaţa noastră.
• Un coach adevărat nu creează dependenţă. Ştie când e timpul să „taie cordonul ombilical” şi o face, fără brutalitate, cel mai probabil lăsându-te să crezi că tu ai făcut-o.

 Cam aşa ar trebui să fie, după mine, un coach. Dacă ai norocul să dai peste unul adevărat.

Când a fost ultima oară când aţi petrecut ceva timp singuri, doar cu voi înşivă, încercând să vă cunoaşteţi, să vă înţelegeţi, poate să începeţi să vă iubiţi, sau dimpotrivă, să decideţi că ar cam fi timpul să schimbaţi ceva? De altfel, dacă vă veţi revedea rutina zilnică veţi fi surprinşi cât de puţin timp acordaţi reflecţiei asupra propriei persoane.

Un experiment revelator în acest sens a fost realizat cu participarea a peste o sută de persoane, între 19 şi 63 de ani, echipate cu pagere, care semnalau la fiecare două ore, între 7:30 AM şi 10:30 PM. La fiecare semnal, persoana aten­ţionată trebuia să noteze la ce se gândea în acel moment. Din 4.700 de obser­vaţii, 8% consemnează reflecţii asupra sinelui. Iar atunci când se gân­deau la propria persoană, subiecţii au declarat că nu erau bine dispuşi şi că ar fi dorit să facă altceva.

Robert Wicklund explică acest fenomen prin teoria autoreflexivităţii (self-awareness theory), în care susţine că reflecţia asupra propriei persoane este dezagreabilă, deoarece scoate în evidenţă neîmplinirile şi carenţele noastre. Din acest motiv, preferăm să evităm intensificarea meditaţiei asupra Eului propriu.

Anumite situaţii (self-focusing situations) ne forţează să ne supra­veghem şi să devenim obiectul atenţiei noastre: atunci când vorbim despre noi înşine, când ne privim în oglindă, când ne aflăm în faţa unei asistenţe sau în faţa unei camere de luat vederi, când ieşim cumva în evidenţă şi suntem forţaţi să ne intensificăm autoreflexivitatea, ceea ce scoate în evidenţă carenţele noastre în raport cu standardele la care subscriem, fapt ce determină o scădere temporară a respectului de sine.

În faţa frământărilor intense provocate de discrepanţele între ceea ce suntem şi ceea ce am vrea sau ştim că ar trebui să fim, oamenii re­curg adesea la una dintre următoarele două soluţii:

 1) schimbarea com­portamentului pentru reducerea discre­panţelor;

 2) amorţirea sau adormirea conştiinţei de sine.

 Alegerea soluţiei depinde de încrederea în posibilitatea reducerii discrepanţelor şi de satisfacţia oferită de pro­gresele înregistrate. Dacă acestea lipsesc, individul caută să uite de sine, urmă­rind tot felul de distracţii sau, mai rău, căzând pradă depen­denţei de alcool sau droguri.

Autosupravegherea poate avea şi efecte „perverse“ sau paradoxale, sporind şansele noastre de a rata comportamentul dorit. Daniel Wegner descrie aşa-numitele ironic processes: cu cât ne străduim mai mult să inhibăm un anumit gând, sentiment sau com­porta­ment, cu atât şansele de reuşită scad.Încercaţi şi voi, într-o noapte în care nu puteţi adormi, să nu vă pese de asta şi veţi adormi şi mai greu.Autosupravegherea creează adesea teama de eşec, de unde efectul ironic sau para­doxal. Acesta se produce mai ales atunci când suntem cogni­tiv ocupaţi, distraţi, grăbiţi sau stresaţi.

Agreabilă sau nu, totuşi pentru cei mai mulţi dintre noi, introspecţia – auto-observarea propri­ilor noastre gânduri, sentimente şi motivaţii – reprezintă calea cea mai sigură şi cea mai directă spre cunoaşterea de sine.

Încercaţi să includeţi în rutina zilnică măcar 5 minute pe care să le petreceţi doar cu voi înşivă. Şi dacă vouă înşivă nu vă sunteţi cea mai bună companie, cum credeţi că se simt ceilalţi în preajma voastră?

Prin atri­butul esenţial al conştiinţei de sine, omul este singura fiinţă care sintetizează şi rapor­tează toate experienţele sale faţă de o „entitate“ constantă – sinele, în a cărui memorie se păstrează amintirea experi­enţelor trecute şi care îşi proiectează în viitor motivele şi intenţiile, acţionând pentru îndeplinirea lor. Deşi este o componentă lăuntrică, adânc subi­ectivă a personalităţii, sinele poartă amprenta reali­tăţii sociale în geneza, structura şi funcţionalitatea sa.

În literatura de specialitate anglo-americană se utilizează conceptul de sine (self), prin care se înţelege imaginea individului despre propria persoană – nu însă ca percepţie superficială şi schimbătoare, ci ca ansamblu de credinţe şi opinii profunde, subtile privind „miezul“ propriei fiinţe, accesibile prin autoreflexivitate. Conceptul anglo-american de self e mai cuprinzător decât românescul Eu, înglobând deopotrivă judecăţile individului despre propria persoană, cât şi ceea ce el primeşte din contextul său social ca informaţii obiec­tive despre propria fiinţă, reflectată în judecata celorlalţi.

G. H. Mead explicitează această bivalenţă a sinelui (self) printr-o celebră distinc­ţie, între „I“ şi „Me“. Componenta „I“ (căreia îi corespunde Eu din limba română) este sinele ca subiect – creator, spontan, dinamic, iniţiator de acte şi emiţător de judecăţi, în vreme ce componenta „Me“ (căreia cu greu i‑am putea spune în româneşte minele) exprimă sinele ca obiect, adică personalitatea modelată de contextul social, prin asimilarea de către individ a unor reguli, norme şi roluri sociale. Cu alte cuvinte, Me reprezintă sinele conformist, ceea ce suntem şi facem în calitate de exponenţi ai anumitor grupuri şi contexte sociale.

Cunoaşterea sinelui presupune aşadar o abordare distinctă: pe de o parte o privire în şi din interior ce ne va dezvălui eul  şi pe de altă parte observarea imaginii mele percepute de alţii. Charles Horton Cooley a intro­dus termenul looking-glass self –„Sinele în oglindă“ – pentru a sugera faptul că ceilalţi reprezintă oglinzi în care ne vedem propria imagine. Adesea ajungem să ne cunoaştem pe noi înşine imaginându‑ne ceea ce alte persoane, a căror opinie ni se pare impor­tantă, gândesc despre noi, încorporând apre­cierile lor în imaginea de sine. O atenţionare se impune totuşi: ceea ce noi gândim despre propria persoană nu este întotdeauna în deplin acord cu ceea ce alţii cred efectiv despre noi.

Trebuie să ţinem seama şi de faptul că oamenii tind să reflecteze nu numai asupra Eurilor lor actuale, ci şi asupra Eurilor posibile – ceea ce ei ar putea, le‑ar plăcea ori se tem că ar putea să devină în viitor.

Exercițiu

Faceţi următorul exerciţiu: pe o coală albă, scrieţi zece trăsături care descriu ce fel de persoană sunteţi realmente. Alcătuiţi apoi o a doua listă de zece trăsături care descriu ce fel de persoană ar trebui să fiţi, caracteristici pe care ar trebui să le aveţi pentru a vă mulţumi simţul datoriei şi pentru a face faţă obligaţiilor şi răspunderilor ce vă revin. Alcă­tuiţi a treia listă, care descrie idealul vostru, modul în care v‑ar plăcea să fiţi, încor­porând speranţele, dorin­ţele şi visele cele mai tăinuite. Veţi avea trei liste, care descriu Eul vostru actual, pe cel normativ sau dorit de către ceilalţi şi Eul ideal.

Prima listă defineşte conceptul Sinelui; celelalte două definesc standardele voastre personale sau reperele orientative ale Sinelui (self-guides). În măsura în care nu corespundeţi acestor standarde, veţi avea un respect de sine scăzut, o stare afectivă negativă şi, în cel mai rău caz, tulburări afective. Dacă există discrepanţe între Sinele vostru actual şi cel impus de expectaţiile celorlalţi, vă simţiţi vinovaţi, ruşinaţi şi resentimentari; puteţi avea chiar tulburări anxioase şi temeri excesive. Dacă se ivesc discrepanţe între Sinele vostru actual şi cel ideal, vă simţiţi frustraţi, trişti, dezamăgiţi şi neîmpliniţi; în cazuri extreme, se poate ajunge la depresie.

Va spun o definitie a prostiei, care mie imi place foarte tare: “Sa faci acelasi lucru si sa astepti rezultate diferite”. Cum vi se pare aceasta definitie? Ati intalnit acest lucru? Mai ales la altii? Dar la noi? Oare cu ce frecventa se intampla  asta? De cate ori ne-am dorit sa facem o schimbare si ceva din noi ne-a opri sa o mai facem.

Fericiti cei saraci cu duhul. Imi merge rau, nu-mi dau seama si fac acelasi lucru. Dar ce fac multi dintre cei care-si dau seama ca trebuie sa schimbe ceva? Inlocuiesc prostia cu minciuna. De cate ori nu ne mintim ca de maine voi face asta sau nu voi mai face ailalta? Haideti, fiti sinceri. Oare de ce nu putem sa facem brusc ceea ce ne dorim?

Se pare ca o parte a noastra ne face sa devenim prosti si mincinosi. Ce s-ar intampla daca aceste lucruri le-am vedea la alta persona? Am fi in pozitia de observator. Va propun un lucru foarte simplu: sa fiti observator al propriului vostru dialog intern cand va mintiti si al propriului comportament cand faceti lucruri care sigur va aduc rezultate nedorite.

Vreau sa va spun o poveste adevarata pentru natura umana.

“Un batran indian povesteste nepotilor sai despre viata si oameni. Le spune ca inlauntrul lor se afla doi lupi care se lupta. Unul este rau si are urmatoarele calitati: lacomia, tristetea, invidia, regretele, aroganta, minciuna, vanitatea, plin de el, complexele de inferioritate, negativism, resentimentele, prostia. Cel de-al doilea este bun si este caracterizat de: iubire, bunatate, generozitate, plin de viata, drept, milos, plin de speranta, intelegator, cinstit, curios, puternic. Nepotii asculta atenti si intreaba: “Bunicule, care va invinge?” “Cel pe care il vei hrani.”

Puneti-va o intrebare care va poate scoate din aceasta lupta: Cum ar fi daca de acum as face  ceea ce vreau?

Exercitiu

Ganditi-va la ceea ce vreti sa fiti si imaginati-va acest lucru. Faceti asta in fiecare zi, timp de 20 de minute. Daca la inceput vi se va parea ca este greu sa va imaginati, pe parcurs lucrurile se vor schimba si veti vedea ca incepeti  sa credeti in acea imagine si sa faceti lucruri in directia respectiva.

Cand & unde: 23 februarie, orele 14.00 – 17.30, Uzinexport, sala Agat, bd. Iancu de Hunedoara, nr. 8 sector 1   (langa Piata Victoriei)

Cui se adresează: trainer, coach, specialist resurse umane, manager de echipa, celor care sunt  preocupati de dezvoltare și eficiență personala

 Trainer: Daniel Lixandru

Metoda folosită: LIFO (Life Orientation)

Beneficii:

• Cunoașterea calităților personale
• Cunoașterea stilulului personal în situații favorabile și nefavoravile
• Identificarea exceselor
• Identificarea calităților pe care nu le folosesc, dar care-mi pot fi folositoare
• Cunosterea metodei LIFO (Life Orientation)

Cost: 0 RON, dar se așteaptă o participare și implicare totală

Locuri: maxim 16 persoane (programarea la seminar se solicită până în data de 19 februarie, ora 17.00, la telefon 0722.549326; participarea va fi confirmata pe email pana luni la ora 12.00) 

Agenda seminarului

• Prezentare obiective generale şi specifice
• Ce este dezvoltarea personală?
• Valori și calități care ne plac / care nu ne plac
• Completarea chestionarului de identificare a stilului personal
• Prezentare generala a metodei LIFO
• Interpretarea pofilelor individuale
• Detalierea celor 4 orientari LIFO
• Stilul personal in condiţii favorabile şi nefavorabile
• Analiza pofilelor individuale
• Studiu de caz – recunoașterea stilurilor LIFO
• Semnificaţia subscorurilor – intenţie, comportament şi impactului asupra celorlalţi
• Ce fac mai departe? Plan de dezvoltarea personală
• Alte aplicatii ale metodei LIFO

Scurt istoric metoda LIFO

Metoda LIFO^® a fost creata in 1967, de Dr. Stuart Atkins şi partenerul sau Dr. Allan Katcher, ca un instrument aplicat in cadrul trainingurilor şi seminarilor de dezvoltare personala. Aceasta noua metoda ii ajuta pe participanţi sa-şi analizeze comportamentul propriu faţa de al celor cu care interacţionau. Totuşi, mulţi dintre ei se plangeau ca metoda este nestructurata, impersonala şi stanjenitoare pentru cei care lucrau impreuna. 

Preocupaţi de aceste obiecţii, Dr. Stuart Atkins şi Dr. Elias Porter au elaborat un chestionar şi o metoda numite Life Orientations^®, avand la baza studiile efectuate de Erich Fromm, Carl Rogers şi Abraham Maslow. In 1968 Chestionarul Life Orientations^® a fost aplicat cu mult succes de Atkins şi Katcher in cursul „Factorul uman in management” ţinut la universitatea UCLA şi apoi unor clienţi ca: Societatea Americana de Cancer, Mattel Toys, General Foods, U.S. Steel şi Administraţia statului California. Oamenii au fost fascinaţi de interpretarea non-critica şi uşor de acceptat a rezultatului chestionarului şi de modul obiectiv in care puteau sa-şi discute acum calitaţile personale.

Dupa ce surpriza „descifrarii” comportamentului lor a trecut, participanţii au inceput sa intrebe cum ii putea ajuta in viitor aceasta metoda. Pentru a raspunde acestei intrebari Atkins a extins metoda, incluzand cateva strategii de dezvoltare, dintre care enumeram: confirmare, capitalizare, moderare, suplimentare, extensie şi adaptare– cu rol de a-i imbunataţi performanţa. Pentru a simplifica denumirea, Atkins a ales termenul LIFO^® care curand a devenit marca de renume.

Foarte repede, Atkins şi Katcher au constatat ca nu mai erau capabili sa raspunda cerinţelor de a modera seminarii cu ajutorul Metodei LIFO^® aşa ca au inceput sa licenţieze traineri LIFO^® şi au dezvoltat manuale şi chestionare noi.

Deja din 1976 Katcher incepuse sa aplice metoda peste graniţele SUA, identificand şi licenţiind agenţi in ţari unde dezvoltarea pieţei atingea un nivel corespunzator. Majoritatea aplicaţiilor erau in coaching, team-building şi dezvoltare organizaţionala (OD). In acelaşi timp Atkins s-a focalizat cu predilecţie pe piaţa americana, concentrandu-se pe elaborarea de programe de instruire in dezvoltare manageriala, eficienţa personala, comunicare şi lucrul in echipa. El şi-a denumit aceasta gama de programe cu accent pe dezvoltare LIFO^® Training. Aceasta specializare a dus la apariţia a doua entitaţi juridice separate, Allan Katcher Inc, şi Stuart Atkins Inc, care şi-au partajat drepturile de folosire a Metodei.

De atunci, Metoda şi LIFO^® Training au fost folosite de peste 8 milioane de oameni in 20.000 de organizaţii şi 28 de ţari. Unul dintre cei mai recenţi agenţi LIFO^® – Business Consultants, Inc., din Japonia – a devenit una dintre cele mai mari firme de consultanţa din Japonia şi unul dintre cei mai importanţi utilizatori ai programelor de instruire bazate pe Metoda LIFO^® din lume.

Business Consultants, Inc., a cumparat in 2000 Allan Katcher Inc. şi in 2001 Stuart Atkins, Inc. cu scopul de a le reintegra şi de a folosi experienţa internaţionala acumulata de cele doua companii. Firmele au fuzionat in octombrie 2001 devenind Divizia LIFO^® din cadrul Business Consultants Network, Inc., firma americana cu sediul in California, care a devenit astfel singura firma autorizata sa acorde licenţa de agent pentru Metoda LIFO^® şi LIFO^® Training.

 Cum functioneaza metoda? 

 La baza Metodei LIFO^® sta ideea ca, fiecare persoana are numai calitaţi, eventualele „defecte”, fiind, de fapt, calitaţi utilizate in exces. Aceste calitaţi pot fi incadrate in aşa numitele orientari comportamentale, patru la numar, identice ca valoare, şi ele descriu reacţia persoanei in condiţii normale şi de stres. 

Stabilirea „Stilului Personal” se face in urma completarii unui chestionar. Completarea chestionarului se face sub indrumarea unui consultant sau trainer licentiat si dureaza intre 15-20 de minute. Rezultatele chestionarului pot fi discutate imediat fie individual fie in cadrul grupului. Pe baza chestionarului se poate  elabora (la cerere) un raport individual de 18-20 de pagini care cupride informatii detaliate despre diferitele comportamente predilecte sau mai putin utilizate de respectiva persoana.

La ora actuala exista chestionare care acopera diferite domenii de interes cum ar fi: stil personal, echipa, conducere (leadership), vanzare, negociere, stres, etc. Metoda ofera de asemenea soluţii pentru imbunataţirea şi utilizarea acestor stiluri comportamentale.

Chestionarele referitoare la stilului personal sunt uşor de aplicat şi evidenţiaza modul preferat de reacţie comportamentala al fiecaruia, atat in circumstanţe favorabile cat şi sub stres.

Unde se aplica? 

  Instrumentele specifice metodei, explicaţiile aferente şi eventualele exerciţii, se pot aplica (doar de catre consultanţi acreditaţi) in cadrul oricaror programe de instruire care cuprind unul sau mai multe dintre subiectele menţionate in tabelul de mai jos. De asemenea metoda se mai poate folosi in cadrul programelor de coaching şi in recrutarea şi evaluarea personalului. 

• Dezvoltare personala
• Perfecţionarea abilitaţilor in domeniul vanzarilor
• Dezvoltarea abilitaţilor de comunicare
• Dezvoltarea echipelor
• Managementul conflictelor
• Cultura organizaţionala
• Managementul timpului
• Managementul schimbarii
• Perfecţionarea abilitaţilor de negociere
• Stiluri de invaţare
• Evaluare şi feedback
• Managementul stresului

Licentiere in metoda LIFO^® (Life Orientation) 15-16 martie

Ești trainer? Ești coach? Lucrezi în departamentul de resurse umane? Ești managerul unei echipe?   Metoda LIFO^® nu poate să lipsească din arsenalul unui profesionist în dezvoltarea capitalului uman.

Dacă nu ești încă licențiat LIFO^®, este timpul să o faci pentru a-ți crește semnificativ performanța în activitatea de traning, recrutare, consiliere individuală, programe de evaluare şi dezvoltare personală. Următorul program de licențiere va fi organizat de 1marathon   în perioada 15-16 martie 2010 și îi va avea ca traineri pe Daniel Lixandru și Marius Popa, având o experiență practică de 12 ani în aplicarea metodei.

Pachetul iniţial al licenţiatului

• Training 2 zile (cu un numar maxim de 8 participanţi)
• Follow-up după 3 luni
• Manualul Trainer-ului Acreditat care include descrieri comportamentale (în situaţii favorabile şi nefavorabile) ale orientărilor LIFO^®
• Toate chestionarele și manualele LIFO^® (Stilul personal, Stilul de conducere, Stilul vânzare, Stilul de negociere, Stilul de învățare, Stilul altei persoane, Stilul de cumpărare, Stilul echipei, Managementul timpului, Managementul stresului etc.)
• Prezentarea aplicaţiilor metodei pe suport electronic
• Un raport privind stilul personal pe baza scorurilor LIFO^®, ce include descrieri detaliate ale comportamentului dvs. în diferite situaţii.

La finalul training-ului, participanţii primesc certificatul de licenţiere care le dă dreptul de a utiliza toate aplicaţiile metodei LIFO^®.

Beneficii suplimentare

• Utilizarea metodei în condiţii de legalitate, plata drepturilor de autor către Allan Katcher International Inc. fiind inclusă în taxa de licenţiere
• Utilizarea de chestionare şi manuale de lucru  în limba română şi accesul la materiale în limba engleză
• Consiliere din partea Agenţiei LIFO^® Romania în utilizarea metodei
• Accesul la noi produse, articole teoretice şi materiale legate de metoda LIFO^®
• Statutul de membru în reţeaua internaţională LIFO^® şi accesul la întâlnirile periodice ale reţelei.

 Cost:1500 Euro + TVA.

Pentru inscriere cu minim 30 de zile în avans se oferă un discount de 100 de Euro.

Pentru inscrierea a minim 3 persoane se oferă un discount de 100 de Euro pentru fiecare persoană.

Informații suplimentare puteți obține accesând siteul www.1marathon.ro .

Sunt multi dintre noi cei care vor sa aiba succes, sa fie considerati oameni de succes. Dar hai sa vedem ce fac oamenii care chiar au succes! Am vazut rezultatele unei cercetari facute timp de 7 ani, pe un grup de 500 de oameni, care chiar sunt referinte de succes in domeniile lor de activitate. Puteti gasi prezentarea pe www.ted.com .

 Iata ce s-a descoperit ca fac acesti oameni:  

1.    Pasiune

Pasiunea este ingredientul numarul 1 in tot ceea ce facem. Vezi ce iti place cel mai mult si fa acel lucru. Pentru a obtine rezultate pe termen lung si a fi fericiti este bine ca ceea ce facem sa fie congruent cu ceea ce suntem noi  si ne place.

2.    Munca

Eforturile sistematice sunt cele care duc la rezultate stabile. Discutam anul trecut cu unul din managerii care au gestionat miliarde in Romania, despre ce l-a propulsat acolo unde este. Mi-a spus ca la el munca este cea l-a dus acolo. Adevarul este ca acest om munceste si sambata 10 ore. Sunt curios ce parerea ar avea despre acest lucru oamenii de “succes” din Romania, care pana in 2008 nu prea credeau in acest lucru, ci credeau ca sunt “baieti destepti”, dar acum, in 2010 probabil ca au mai revenit cu picioarele pe pamant.

3.    Fii bun

Daca esti expert intr-un domeniu ai sanse mari de reusita. Pentru a deveni expert pe o nisa,  se spune ca ai nevoie de 1000 de ore. Asta inseamna cam 3 ore pe zi timp de un an.

4.    Concentrare

Este important sa nu-ti risipesti energiile in prea multe arii. Lumea de azi ne da infinite posibilitati de exprimare, dar in acelasi timp ne poate face sa fim superficiali si nehotarati.

5.    Presiune

Organismului nostru ii face bine putina presiune. Doar asa vom descatusa potentialul pe care il avem. Diferenta intre diamant si carbune este data doar de presiunea si temperatura mare la care a stat diamantul.

6.    Serveste

Nu poti sa ai succes izolat in padure. Pentru a avea succes ai nevoie de un “produs” care sa se “vanda”, adica sa raspunda unei nevoi a celor din jur. Daca vei putea sa-i vezi pe ceilalti ca pe niste clienti, oaspeti si sa-i servesti cu placere pentru a le satisface nevoile, atunci vei avea succes.

7.    Idee

Ai o idee -pune-o in practica! Daca este o idee buna vei vedea destul de repede. Asta si daca tu crezi in ea cu tarie.

8.    Persistenta

Mergi pe calea ta, indiferent de ce zic ceilalti. Vei avea niste mici omuleti in minte care-ti vor spune sa renunti. Vei avea “prieteni” care te vor “ajuta” sa te demotivezi. Deci, rezista la: negativisti, critica, idioti, slabiciuni, ganduri negative.

Exercitiu

Care sunt activitatile pe care le faci cu pasiune?

Enumera ideile, unele chiar “traznite”, pe care nu le-ai pus inca in practica.

Ce-ti lipseste pentru a le pune in practica? Cauta in primul rand la tine resursele respective.

Ieri am citit impreuna cu baiatul meu cel mare, Andrei, din Ion Creanga – „Amintiri din copilarie”. Intrasem si eu in atmosfera din copilarie. Ii explicam ca toti oamenii se bucura in momentul in care isi aduc aminte de copilarie. Haideti sa ne aducem un pic aminte despre copilarie si sa vedem ce lectii putem invata de la cei mici.

• Foloseste-ti imaginatia!

Copii au o capacitate deosebita de a-si imagina. Cati copii au prieteni imaginari sau isi inchipuie tot felul de situatii care nu se gasesc in realitatea prezenta? Uitati-va la desenele facute de copii si veti vedea unde poate duce imaginatia. In creier, imaginatia, creativitatea isi au locul in emisfera dreapta. Copii isi acceseaza amandoua emisferele cerebrale in egala masura, ceea ce-i face sa-si poata imagina tot felul de lucruri: oameni care zboara, flori care cresc pe cer, soare albastru etc. Foarte multe lucruri au fost acum 50 de ani doar plasmuiri ale mintii unor oameni, iar acum fac parte din realitatea curenta. Mai mult, creierul nostru nu face diferenta intre ceea ce este real si ceea ce este imaginat. De aceea, oamenii care-si pierd puterea de a-si imagina se limiteaza la atingerea unor obiective pe care toti le pot atinge. Doar cei care au imaginatie vor face lucruri la care altii nu s-au gandit niciodata. Oamenii maturi isi folosesc foarte putin emisfera dreapta, folosind-o cu precadere pe cea stanga, care este responsabila cu gandirea critica, rationala. Acesta se datoreaza si sistemului nostru de invatamant, care parca este decis sa inhibe orice idee creativa.

• Traieste momentul!

Pe masura ce crestem, gandurile noastre se concentreaza mai ales pe viitor si pe trecut. Se pare ca ne dezvoltam strategii ineficiente care ne fac sa ne gandim la lucrurile neplacute din trecut si sa ne facem griji pentru viitor. Copii, in schimb, sunt mereu AICI si ACUM, fara a fi consumati de trecut si viitor. Ma uitam zilele acestea la baiatul meu cel mic, Pavel. Se suparase pe fratele lui mai mare, plangea si brusc s-a oprit din plans si mi-a spus “Gata tati, nu mai plang”. Mai departe s-a jucat vesel si nu l-am mai auzit niciodata vorbind despre ceea ce l-a facut sa planga. Oamenii maturi au o placere enorma de a se complica in evenimente care au fost si evenimente care poate nu vor fi niciodata. Pentru copii, ziua de azi este cea mai importanta.

• Fii direct!

Copii, cu cat sunt mai mici, cu atat sunt mai sinceri si directi in exprimarea ideilor si sentimentelor. Imi aduc aminte de o cunostinta care a inlocuit, timp de o zi, o educatoare, la o grupa de copii de 4 ani. Fiind fara experienta, a apelat la o tehnica putin santajista “Copii, daca nu sunteti cuminti, plec! Vreti sa plec?” Raspunsul copiilor a fost DA. De cate ori inima si mintea ne-au spus sa facem ceva sau sa spunem ceva, iar presiunea sociala, ne-a facut sa facem totul pe dos? Haideti sa ne gandim cat am castigat cand am ascuns adevarata noastra opinie.

• Joaca-te!

Activitatea principala a copiilor este joaca. Oare cum se numeste activitatea principala a adultilor? Munca, serviciu? Care este gradul de satisfactie al copiilor, nivelul de energie si somnul dupa o zi de joaca? Dar la adulti ce se intampla? Faceti un exercitiu simplu: etapa 1 -  repetati cuvantul munca de 5 ori si analizati ce simtiti si ce stare va creeaza; etapa 2 – repetati cuvantul joaca si analizati ce simtiti si ce stare va creeaza. Se pare ca una din convingerile potentatoare ale oamenilor de succes este ca munca este vazuta ca o recreere. Adultii muncesc si majoritatea sunt coplesiti de ceea ce se intampla cu ei. Oare cand si cum a fost inlocuita joaca cu munca? Cateva sfaturi: aduceti-va aminte in fiecare zi de momentele cand va jucati, inlocuiti cuvantul munca cu joaca, gasiti o activitate si un loc de munca in care sa va puteti juca.

• Descopera in permanenta!

Pentru un copil nu exista cuvantul rutina. Chiar daca va pune mana pe cea mai veche carte pe care o are, tot va descoperi o noua modalitate de a o explora. Haideti sa ne aducem aminte de acel “DE CE?” al unui copil. Oare este diferit de cel al unui adult? Eu cred ca este o diferenta ca de la cer la pamant! DE CE-ul copilului are un iz de roua, de inocenta, pe cand DE CE-ul unui adult are tenta inchizitoriala, miros de repros si ton agresiv. Traim intr-o lume plina de oportunitati de cunoastere. Sunt atatea lucruri de facut, locuri de vazut, idei de cunoscut si oameni de intalnit. Mintea unui copil este ca o pajiste inverzita, care incepe sa fie strabatuta de potecile frumoase ale cunosterii. Mintea unui adult ajunge sa fie strabatuta de cateva poteci bine definite, din care nu mai iese pana moare. Sa ne aducem aminte ca pajistea este nelimitata si ca putem face oricand noi poteci pe ea. Curiozitatea si mirarea copiilor cred ca sunt cele care-i fac sa descopere tot timpul lucruri noi. Cand incetam sa mai fim curiosi si sa ne miram cred ca ajungem un fel de „morti vii”. Einstein spunea ca ii datoreaza totul mamei sale (ca multi dintre noi de altfel). De fiecare data cand se intorcea de la scoala, ea il intreba “Ce  intrebare buna ai pus astazi?”.

• Traieste cu inima!

Nu este o coincidenta ca in adolescenta, cand personalitatea noastra se structureaza in mare parte, apar si calitatile negative ca: nehotararea, dubiile, sentimentul inferioritatii sau superioritatii. Mai mult, actiunile noastre sunt din ce in ce mai mult cele asteptate de societate. Se pare ca la 7 ani, adica atunci cand un copil merge la scoala, creativitatea incepe sa-i scada. Oare cauza este in dezvoltarea lui naturala sau in sistemul de exacerbare a gandirii rationale? Oricum, inainte ca mintea rationala sa domine prin calcule si planuri, inima ne indruma spre actiuni spontane, creatii si descoperiri. Spre deosebire de minte, inima nu are inhibitii. Daca intrebam 20 de copii de 5 ani CINE STIE SA PICTEZE?, toti vor ridica mana. Puneti aceeasi intrebare unui grup de adulti si este posibil sa nu vedeti nici o mana ridicata. Pe masura ce crestem, este posibil sa nu ne mai dezvoltam, deoarece ne imbibam mintea cu tot felul de idei fixe si conventii despre ce putem face si ce nu putem face. Copii nu au asemenea restrictii, traiesc si o fac cu placere si total implicati. Traind cu inima, ne putem descatusa un potential nelimitat.

• Iubeste neconditionat!

Ca adulti, cand oferim dragostea noastra cuiva, cel mai des o facem cu o serie de asteptari subtile, bine ascunse, a ce ar trebui sa faca acea persoana pentru noi. Apoi, cand persoana nu ne indeplineste asteptarile, va fi o mare dezamagire si ne va rani. De aici pana la a generaliza cu cinism toata afacerea asta cu dragostea nu este decat un pas mic. Cand un copil iubeste, dragostea lui este neconditionata. Este genul de dragoste care vine direct din inima, cu viteza luminii. Nu are timp sa mai stea pe ganduri, pentru a se altera de asteptari si conditionari, este expresia pura a ceea ce este. Oare nu putem, ca adulti, sa accesam acest tip de dragoste?

Exercitiu

Ce ai invatat din lectiile de mai sus?

Pe care ai uitat-o?

Cum poti aplica acum aceste lectii?

Dorinta innascuta de a ne atinge potentialul maxim, de a evolua si a ne dezvolta  ne poate face fericiti sau nefericiti, nemultumiti de ceea ce avem.  Acest lucru creeaza o motivatie pentru schimbare, dar, in acelasi timp, ne poate face sa ne simtim nefericiti. Trei sunt convingerile limitative care ne impiedica sa fim fericiti si multumiti:

1.    Ceea ce nu am este mai bun decat ceea ce am.

2.    Sa ai mai mult este mai bine.

3.    Cand voi obtine ceea ce vreau voi fi fericit.

Convingerea numarul 3 creeaza chiar o etica a succesului. Baza acestei teorii este ca daca muncim din greu si rezolvam toate problemele din viata, vom abtine ceea ce ne dorim si vom fi fericiti. Toata energia noastra se va concentra atunci pentru rezolvarea problemelor zilnice. Culmea este ca o asemenea abordare ne va aduce in realitate din ce in ce mai multe probleme.

Multi dintre noi cred ca, pentru a fi fericiti, avem nevoie de o casa, o persoana, o functie, o masina. Mai mult, credem ca daca avem lucrurile pe care le AU oamenii fericiti, FACEM ceea ce fac oamenii fericiti si multumiti, atunci vom FI fericiti. De cele mai multe ori insa ne inselam si vom cauta in continuare fericirea exact precum un caine ce incearca sa-si prinda coada.

Procesul creator se bazeaza pe modelul A FI – A FACE – A AVEA. A FI vine din interiorul nostru. Starea noastra de fericire poate fi controlata de noi. Daca permitem circumstantelor exterioare sa determine starea noastra de a fi, atunci ne expunem riscului ca aceste circumstante exterioare sa ne controleze viata si modul in care ne percepem pe noi insine. Viata curge dinspre A FI, A FACE si A AVEA. Daca suntem fericiti, vom face ceea ce fac oamenii fericiti si vom avea ceea ce au ei. Fericirea tine si de cat de mult stii cine doresti sa FII, ce doresti sa FACI si ce doresti sa AI.

Iata povestea unui client cu care fac coaching. Este un om care are mai multe apartamente si vile, de pe urma carora ia o chirie de cateva mii de euro lunar. Acesti bani i-ar ajunge sa se plimbe oriunde in lume, tot restul vietii. Aparent ar fi trebuit sa fie un om fericit. Si totusi, era nefericit ca nu-i iesise o afacere cu un spatiu comercial. Cred ca se afla in aceasta schema falsa a succesului zilelor noastre: cu cat ai mai mult, cu atat esti mai fericit. Imi povestea cu admiratie despre un prieten de-al lui care “are o minte foarte tare”, desi nu are siguranta data de averi si posesii. Cel despre care imi povestea, desi nu are nimic ca si proprietati si nici o sursa de venit sigura, face mai multe decat face el si este intr-o stare de fericire permanenta. 

Exercitiu

Analizati obiectivele identificate in primul exercitiu. Grupati-le dupa cele trei verbe:

Obiective A FI

Obiective A FACE

Obiective A AVEA

Procesul creator se bazeaza pe modelul AFI – A FACE – A AVEA. Daca avem foarte multe obiective A AVEA, este posibil sa fim “guvernati” de convingerile limitative de mai sus.

Am cautat pe internet diferite definitii ale dezvoltarii personale si iata ce am gasit in Wikipedia: dezvoltarea personala include obiective, planuri, actiuni orientate catre atingerea urmatoarelor tinte: 

• imbunatatirea  autocunoasterii
• construirea sau reinnoirea identitatii
• dezvoltarea abilitatilor si talentelor
• identificarea si imbunatatirea potentialului
• imbunatatirea calitatii vietii
• realizarea visurilor
• implinirea asteptarilor

Carl Rogers, caruia i se datoreaza in mare parte “spiritul” metodei LIFO, era impresionat de tendinta innascuta a indivizilor de a progresa. El a ajuns la convingerea ca cea mai puternica forta motivatoare este actualizarea eului, adica punerea in valoare a tuturor abilitatilor noastre. Dezvoltarea personala apare in momentul in care are loc un proces de invatare semnificativa, aceasta inseamnand mai mult decat o simpla acumulare de date. Ea are capacitatea de a schimba ceva in comportamentul individului, in strategiile, atitudinea si convingerile sale, cu impact puternic in modificarea sau influentarea identitatii sale. Este o invatare generalizata, care se intrepatrunde cu toate sectoarele existentei si influenteaza nivelurile neurologice ale individului. Schimbarile determinate de invatarea semnificativa pot avea urmatoarele rezultate asupra unui individ:

• Incepe sa se priveasca altfel.
• Se accepta mai pe deplin pe sine si sentimentele sale.
• Devine mai sigur pe sine si mai inclinat spre autonomie.
• Se transforma in persoana care vrea sa fie.
• Devine mai flexibil, mai putin rigid in conceptii.
• Adopta obiective realiste.
• Abordeaza obiective care pana atunci ii pareau inaccesibile.
• Isi schimba comportamentele si convingerile limitative.
• Ii accepta in mai mare masura pe ceilalti.
• Isi schimba convingerile si, intr-o anumita masura, unele caracteristici ale personalitatii.

De aceea, eu cred ca, in momentul in care discutam despre dezvoltarea personala, vorbim despre procesele de invatare semnificativa. Un proces de dezvoltare personala poate avea loc natural, fara nici un ajutor din afara, dar sunt momente in care un coach sau un terapeut sunt de mare ajutor in descatusarea potentialului uman.

Exercitiu

Ce iti doresti in acest moment? Ia o foaie de hartie un pix si scrie fara sa te opresti timp de 15 minute. Scrie toate visurile si obiectivele pe care vrei sa le indeplinesti in viata. Atentie: Nu ridica pixul timp de 15 minute. Vei vedea ca, pe masura ce scrii, vor apare obiective in toate planurile vietii.