Viata ca un maraton

(7 voturi)

Autor Daniel Lixandru

“Daca vrei sa castigi ceva, alearga 100 de metri. Daca vrei sa alegi o noua viata, alearga un maraton.”

Istoria si povestea

A fost odata ca niciodata, acum 2500 de ani, in anul 490 i.c., un oras de oameni liberi, Atena. O armata persana, de patru ori mai numeroasa, ameninta Atena. Persia dorea sa-si mareasca influenta si teritoriile ocupate in zona Greciei si a Europei. Atenienii l-au trimis pe Phidippides, un alergator profesionist, ca sol la spartani pentru a cere ajutor. Acesta a facut, se pare, drumul de 200 de km pana in Sparta in 36 de ore. Spartanii le-au spus atenienilor ca-i vor ajuta, dar dupa ce se va termina sarbatoarea religioasa. Phidippides a alergat inca 200 de km pentru a duce vestea nu tocmai fericita. Imediat, armata ateniana a marsaluit in locul numit Marathon, inclusiv Phidippides, pentru a se pregati de batalie.

Atenienii au lansat un atac surpriza care, tinand cont de diferenta numerica, a parut sinucigas. Atenienii au invins in acea lupta, cauzand pierderi importante inamicului; au murit 6.400 de persani si doar 192 de greci.

Phidippides a fost trimis din nou spre Atena, la 42 de km, pentru a duce vestea victoriei. Desi era obosit dupa drumurile facute si lupta in armura grea din acea dimineata, a acceptat provocarea. Astfel, a dus la o limita de neimaginat puterea umana de a rezista si se pare ca a ajuns la Atena in aproximativ 3 ore. Imediat dupa ce a dus mesajul victoriei a murit la scurt timp de epuizare. Sparta si celelalte orase grecesti s-au unit dupa aceasta lupta si au alungat pentru totdeauna armata persana.

Acesta a fost un moment de cotitura in istoria universala, deoarece a oprit armata persana din incercarea ei de a cuceri intreaga Europa. Aceasta victorie a dat grecilor o incredere incredibila in ei, in forma de guvernare si in cultura lor. Acest lucru a propulsat orasele grecesti ca modele pentru libertate, democratie, dezvoltare culturala si prosperitate. Au urmat dupa aceea sute de ani de dezvoltare, care au facut cunoscuta in intreaga lume cultura greaca si au facut ca Europa sa fie ceea ce este acum.

La secole dupa aceasta victorie, la primele jocuri olimpice moderne, prima proba de maraton a fost castigata de postasul grec Spiridon Louis, cu timpul de 3 ore 58 de minute si 50 de secunde. De atunci spiritul maratonului ii face pe sute de mii de oameni sa alerge anual aceasta proba. Spiritul de sacrificiu si dedicatia este astfel rememorata. De atunci alergarea a 42,195 kilometri ramane o incercare a dedicatiei, depasirii limitelor, pregatirii si curajului.

De ce sa alergi un maraton?

Multi se intreaba de ce se alergam un maraton cand putem alerga 100 de metri? Este mai simplu sa alergi 100 de metri, o poate face toata lumea si mai mult decat atat, au facut-o multi oameni de afaceri si manageri din 1990 pana acum. Piata a fost intr-o crestere naturala, care a permis o abordare pe termen scurt a afacerilor. Acum se vad organizatiile care gafaie. Acum se vad managerii care fac lucrurile ca pana in 2008 si asteapta rezultate diferite. Mai merge? Pana cand? Este clar ca in acest moment doar organizatiile si oamenii care sunt pregatiti pentru a “alerga” maratoane vor mai rezista la un nivel inalt. Restul vor suferi pana cand se vor opri sau se vor pierde in masa mediocritatii.

Oare ce ne dorim din afaceri? Ce ne dorim ca actori intr-o piata competitiva? Clienti care sa alerge cu noi maratoane sau 100 de metri? Daca vrem sa alerge cu noi maratoane, atunci cum o putem face daca nu suntem pregatiti pentru asa ceva? Schimbarile consistente la nivel organizational sau personal se fac in stil de maraton. Altfel nu rezista si ne intoarcem la situatia initiala.

In viata personala lucrurile stau la fel. Cei abordeaza viata ca o succesiune de sprinturi ajung sa oboseasca, sa faca lucruri fara perspectiva si sa fie prinsi in jocul lui “a avea”. O abordare pe termen lung a dezvoltarii personale este cheia. Se zice ca pentru a deveni expert intr-un domeniu ai nevoie de 1000 de ore. Asta inseamna cate 3 ore pe zi timp de un an de zile.

Alergarea unui maraton este si o forma de civilizatie. Daca la maratonul de la Berlin alearga 40.000 de oameni si sunt 1.000.000 de spectatori, la Bucuresti alearga doar 250 si sunt cativa spectatori. Oare este o diferenta intre felul in care se fac afaceri in Germania si felul in care se fac in Romania?

Ce invatam din maraton?

In 1998 am inceput sa lucrez intr-o companie de asigurari al carei director general era un maratonist, Jetse de Vries. El a pus bazele acestei companii, care in doi ani a devenit lider de piata, ramanand si in ziua de azi acolo, la distanta mare de alte companii.

Nu prea stiam multe despre maraton, dar am vazut principiile luate de la maraton si aplicate de el in viata personala si in business: pregatire permanenta, dedicatie, incredere in potentialul uman, control, dezvoltare.

Sunt patru factori esentiali care ne sprijina sa “alergam” un maraton, fie ca este in sport sau in viata:

Dedicatie pe termen lung si mediu in pregatire si dezvoltare.

Aceasta inseamna sa ne planificam actiunile si sa muncim pentru a ajunge acolo unde vrem sa ajungem.

Control asupra starilor si comportamentelor. Studiile facute in piete dezvoltate si chiar si pe la noi arata ca este o mare legatura intre ce se intampla in organizatie si gradul de satisfactie al clientului. Daca o organizatie este dominata de lupte interne, birocratie excesiva, primul care o va sesiza si taxa va fi clientul. La nivel personal, ceea ce se intampla in mintea noastra se reflecta in comportamente.

Incredere in fortele proprii. O afacere de succes se poate face doar cu oameni care au incredere in ei si in cei cu care lucreaza. Increderea ne face sa depasim limite pe care nici macar nu ni le puteam imagina in trecut.

Concentrare pe punctele forte. Cei care se concentreaza pe calitatile pe care le au vor avea succes. O companie care vrea sa multumeasca toate segmentele de clienti se va pierde in necunoscut. Un om care se va concentra doar pe imbunatatirea defectelor va avea de pierdut. De asemenea, un om care vrea sa le faca pe toate, va face lucrurile la un nivel superficial.

Incredere: depasirea limitelor

V-ati gandit sa alergati un maraton? Am intrebat acest lucru in cursuri, la conferinte, la prezentari motivationale. Doar 10% au spus avut curajul sa spuna da. Si totusi, peste 90% dintre noi putem alerga un maraton. Am vazut oameni care au alergat primul maraton la 40 de ani. Este un domn, Cristian Chiurlea, care are 70 de ani si alearga cel putin doua maratoane pe an. Eu am alergat primul maraton la 34 de ani, in 2008 am alergat 7 maratoane, iar anul acesta, la 40 de ani, am scos cel mai bun timp din viata mea, cu peste 30 de minute mai bun decat timpul de acum cinci ani. Pentru a face acest lucru, increderea este ingredientul de baza.

Cata nevoie de incredere in noi este momentul sa avem azi, indiferent ca suntem directorul general sau cel mai nou vanzator din companie? Cata incredere am nevoie pentru a face schimbari in viata personala? Discutam zilele acestea cu un prieten, director comercial intr-o firma, ca el are un plan cu 80% mai mare decat anul trecut si este 100% convins ca il va face. Mai are sa-i convinga pe colegii lui ca se poate. Imi mai spunea ca se intalneste cu foarte multi prieteni, manageri in alte companii, care sunt deprimati si bulversati de ce se intampla si vad viitorul in gri spre negru. Cate “maratoane” nu am ratat sa alergam in viata profesionala si personala, doar pentru ca nu am avut incredere in noi si in potentialul nostru.

Am vazut mii de oameni care au luat-o de la capat, am vazut companii care au renascut din propria cenusa, doar pentru ca au avut incredere ca pot face acest lucru.

In cadrul organizatiilor, increderea in ceilalti este ingredientul eficientei. Intr-un studiu de eficacitate managerial, facut la nivelul a 300 de manageri din Romania, am observat ca delegarea era punctul cel mai slab al lor. Cauza principala a delegarii ineficiente are legatura cu increderea in subordonati. Neincrederea in ceilalti este si un simptom al neincrederii in noi insine.

Convingerea ca poti face ceva impreuna cu oamenii de langa tine este o caracteristica a oamenilor care au succes in afaceri. Henri Ford spunea: “Daca tu crezi ca poti sau ca nu poti sa faci un lucru, vei avea dreptate cu siguranta.”

Dedicatie: planificare si training

Maratonul nu poate fi mintit. Daca nu te antrenezi sistematic dupa un plan amanuntit, nu vei termina cursa. Anul acesta a alergat cu mine, la maratonul Bucurestiului, un prieten care la 18 ani era unul dintre cei mai buni din tara la alergarile pe distante lungi. Nu prea s-a antrenat foarte mult pentru aceasta cursa. I-am recomandat sa se inscrie la semimaraton, adica la 21 de km, dar faptul ca avea experienta din trecut l-a facut sa se inscrie la proba de maraton. Mie mi s-a parut prea mult chiar si pentru un om experimentat ca el, deoarece nu se antrenase suficient. In cursa, la kilometrul 34 a fost nevoit sa renunte, deoarece nu putea sa mai miste picioarele. In afaceri este similar. Daca nu ne pregatim sistematic exista riscul sa clacam. Mai ales spre sfarsitul cursei este posibil sa nu mai avem energie.

A venit criza, am facut economii, bugetul de training a fost primul taiat. Asta spune ceva si despre cultura manageriala din acele organizatii. Inseamna ca pregatirea nu este importanta pentru managerii acelor companii. Normal ca asa este, daca pana acum, de 20 de ani, a fost o crestere naturala a pietei. Acum am taiat singura modalitate de a ne pregati pentru momentele provocatoare care ne asteapta. Este ca si cum i-am spune unui maratonist ca daca are pantofi sport de calitate si alimentatie buna va alerga maratonul, indiferent de cat de mult se antreneaza. Au fost maratonisti care au alergat si in picioarele goale un maraton.

Si totusi managerii stiu mai bine ce fac. Din pacate organizatiile au obiective pe termen lung, iar managerii au obiective pe termen scurt. Chiar daca bugetul de training este primul taiat de pe lista, ar fi bine sa foloseasca optim resursele interne. Daca ne oprim din pregatire va exista o singura directie si aceasta este in jos. In compania de asigurari in care am lucrat timp de sapte ani, bugetul de training a fost tot timpul generos.

O situatie hilara intalnita in activitatea de consultant este aceea in care decidentii din companii vor ca in doua zile sa instruiesti un vanzator pentru a fi perfomant. Nu prea am auzit in sport ca poti obtine performa si in doua zile de antrenament. Totul se cladeste in timp. Pentru a fi maratonist in management si vanzari ai nevoie de pregatire de maratonist, adica zi de zi. Doar un program integrat de training si coaching poate duce dezvoltarea de competente care aduc rezultatele. Mai mult, fara o implicare a managementului in dezvoltarea oamenilor, rezultatele nu vor dura. In ultimii doi ani am avut 3 clienti in domeniul comertului cu IT. Acest domeniu a fost foarte afectat in 2009. Analizam implicarea lor dezvoltarea oamenilor si evolutiile organizatiei ca intreg in situatia de criza. Organizatia A a avut un program integrat de schimbare organizationala, training si coaching, iar managerii se implicau direct in pregatirea sistematica a personalului.

Dezvoltarea oamenilor era privita aici ca un proces pe termen lung. Organizatia B privea instruirea ca un eveniment de doua zile, o data la doi ani. Organizatia C avea o abordare apropiata cu organizatia B, numai ca apelau putin mai des la training. Anul acesta organizatia A o duce cel mai bine din piata, organizatia B a dat faliment, iar organizatia C a fuzionat.

Dezvoltarea competentelor si a oamenilor in general se face in stil de maraton si nu de 100 de metri. Doar pentru a integra o deprindere ai nevoie de 90 de zile de pregatire sistematica.

Control: jocul intern – jocul extern

Ideea de joc intern a fost dezvoltata de Timothy Gallwey, cu scopul de a ajuta oamenii sa atinga excelenta in sport si dupa aceea in afaceri, management si in orice domeniu care urmareste performanta. Atunci cand sportivii ajung la performanta in ceea ce priveste tehnica, ceea ce va face diferenta este felul in care se stapaneste jocul interior. Jocul interior este o simbioza a felului in care ne motivam, ne controlam starile si emotiile la succes sau esec, rezolvam conflictele interioare pe care le avem. In maraton exista multe momente grele, dar cel mai greu este “zidul”. Acest fenomen apare dupa kilometrul 30, cand rezervele de energie practic sunt consumate, iar organismul face eforturi sa ia energia din alte surse. In acel moment, la nivel psihic este foarte provocator, deoarece apar ganduri negative, lipsa de motivatie si frustrari.

Maratonistii care stapanesc zbaterile interne ale acelor momente vor termina cursa. Haideti sa ne gandim la un manager de vanzari care nu-si face planul. Cum isi controleaza “jocul intern” pentru a fi eficient in “jocul extern”? Va da frau liber impulsurilor sau va tansforma impulsurile negative in motivatie si sprijin pentru ceilalti. Discutam deschis, saptamana aceasta, cu o directoare de training dintr-o mare companie multinationala despre leadership-ul din organizatia sa. Directorul general le cerea oamenilor sa dezvolte un program prin care oamenii sa devina mai buni lideri, dar el era primul care “ucidea” ideea prin exemplul personal: critica in public, lipsa de respect fata de manageri, labilitate in emotii si decizii. Ce puteau sa invete oamenii de la el? Care era modelul de urmat? Oamenii cred ceea ce faci, nu ceea ce zici. Iata deci cum jocul intern al unei persoane poate influenta cultura unei organizatii de 3.000 de oameni.

La nivelul unei organizatii, o cultura organizationala orientata spre dezvoltare va genera rezultate constant crescatoare, fata de o cultura orientata spre “heirupism” care va genera cresteri si descresteri care vor duce in final la declin. Felul in care o organizatie rezolva frustrarile si conflictele va afecta si relatia pe termen lung pe care aceasta o are cu clientii. Foarte usor se poate copia un produs de asigurare, dar este foarte greu sacopiezi ce se intampla in interiorul organizatiei pentru a duce acel produs exact clientului care are nevoie de el. Coaching-ul este cel care ne ajuta foarte tare in stapanirea jocului intern. Fie ca este vorba de coaching in echipa, pe teme profesionale sau personale, ne va ajuta sa obtinem performantele dorite. Ar fi bine sa fie facut de profesionisti, care nu il confunda cu o sesiune de analiza o rezultatelor. Jocul intern determina jocul extern, iar fara un joc intern bun nu vom putea alerga maratoane.

Concentrare pe punctele forte: competitia

Maratonul perfect este cel in care alergi cu aceiasi viteza pe toti ce 42,195 km, chiar daca ceilalti competitori merg la inceput mai repede. Aceasta inseamna sa te concentrezi pe strategia ta si calitatile tale. Daca intri in competitie cu ceilalti si uiti de tine, sigur vei pierde cursa. In sport, ca si in afaceri, o mare problema este competitia excesiva. Uitati-va la echipele noastre de fotbal, conducatorii duc o competitie aberanta, in loc sa se concentreze pe dezvoltare. Performantele in afara tarii arata ca nu avem valoare.

In sesiunile de pregatire pe care le am cu oameni de conducere si intreb urmatoarele: Competitia este buna? Majoritatea raspund ca da si cred cu tarie in acest lucru. Studiile au aratat ca o competitie exagerata va deveni “contraproductiv”. Competitia excesiva ne face sa ne concentram pe ceilalti si sa uitam ce putem face noi cel mai bine. Competitia excesiva ne face sa dorim sa fim altii ai sa uitam cine suntem. Competitia excesiva il va face pe un manager sa nu doreasca sa aiba oameni de valoare langa el. Sunteti manager? Raspundeti la aceasta ?ntrebare: Cu ce va diferentiati esential de competitie? Care sunt calitatile pe care le aveti fata de competitie? Care este nisa pe care o abordati?

Concentrandu-ne pe calitati vom obtine rezultate. Este o companie de asigurari care, desi era unul dintre actorii mari ai jocului RCA-urilor, anul acesta nu s-a mai concentrat excesiv in aceasta lupta, ci a urmarit-o alta nisa, cu alt tip de produs, care i-a adus beneficii financiare mult mai mari. Dezvoltarea rapida apare in momentul in care ne concentram pe ceea ce ne dorim noi si nu suntem orbiti de competitie.

Pe final as vrea sa mai spun un lucru despre ce ne invata un maraton. Ganditi-va la un maratonsit despre care ati auzit ca s-a dopat. Ganditi-va la un alergator de 100 de metri care s-a dopat. Eu nu am auzit de maratonisti dopati. Maratonul ne ajuta sa ne dezvoltam caraterul ?si etica profesionala si sa dorim sa aveam o lume mai buna langa noi. Cred ca, in acest moment, doar avand valori constructive, un om, o organizatie sau o societate poate creste. Indiferent in cat timp si la ce varsta vei alerga un maraton un lucru este cert: Iti va transforma iremediabil in bine viata. Marele atlet Emil Zatopek spunea : “Daca vrei sa castigi ceva, alearga 100 de metri. Daca vrei sa alegi o noua viata, alearga un maraton.” Daca vreti sa alergam un maraton, putem alerga impreuna mai multe tipuri de maratoane: maratonul vanzarilor, maratonul managementului, maratonul dezvoltarii personale, maratonul organizatiei si maraton de 42,195 km. Locul unde ne gasiti este acolo unde se invata sa alergati primul maraton www.1marathon.ro .