Dezvoltare personala 3. Lectii pe care le putem invata de la copii

(2 voturi)

5,962 vizualizari

 Daniel Lixandru

Ieri am citit impreuna cu baiatul meu cel mare, Andrei, din Ion Creanga  “Amintiri din copilarie”. Intrasem si eu in atmosfera din copilarie. Ii explicam ca toti oamenii se bucura in momentul in care isi aduc aminte de copilarie. Haideti sa ne aducem un pic aminte despre copilarie si sa vedem ce lectii putem invata de la cei mici.

• Foloseste-ti imaginatia!

Copii au o capacitate deosebita de a-si imagina. Cati copii au prieteni imaginari sau isi inchipuie tot felul de situatii care nu se gasesc in realitatea prezenta? Uitati-va la desenele facute de copii si veti vedea unde poate duce imaginatia. In creier, imaginatia, creativitatea isi au locul in emisfera dreapta. Copii isi acceseaza amandoua emisferele cerebrale in egala masura, ceea ce-i face sa-si poata imagina tot felul de lucruri: oameni care zboara, flori care cresc pe cer, soare albastru etc. Foarte multe lucruri au fost acum 50 de ani doar plasmuiri ale mintii unor oameni, iar acum fac parte din realitatea curenta. Mai mult, creierul nostru nu face diferenta intre ceea ce este real si ceea ce este imaginat. De aceea, oamenii care-si pierd puterea de a-si imagina se limiteaza la atingerea unor obiective pe care toti le pot atinge. Doar cei care au imaginatie vor face lucruri la care altii nu s-au gandit niciodata. Oamenii maturi isi folosesc foarte putin emisfera dreapta, folosind-o cu precadere pe cea stanga, care este responsabila cu gandirea critica, rationala. Acesta se datoreaza si sistemului nostru de invatamant, care parca este decis sa inhibe orice idee creativa.

• Traieste momentul!

Pe masura ce crestem, gandurile noastre se concentreaza mai ales pe viitor si pe trecut. Se pare ca ne dezvoltam strategii ineficiente care ne fac sa ne gandim la lucrurile neplacute din trecut si sa ne facem griji pentru viitor. Copii, in schimb, sunt mereu AICI si ACUM, fara a fi consumati de trecut si viitor. Ma uitam zilele acestea la baiatul meu cel mic, Pavel. Se suparase pe fratele lui mai mare, plangea si brusc s-a oprit din plans si mi-a spus ?Gata tati, nu mai plang?. Mai departe s-a jucat vesel si nu l-am mai auzit niciodata vorbind despre ceea ce l-a facut sa planga. Oamenii maturi au o placere enorma de a se complica in evenimente care au fost si evenimente care poate nu vor fi niciodata. Pentru copii, ziua de azi este cea mai importanta.

• Fii direct!

Copii, cu cat sunt mai mici, cu atat sunt mai sinceri si directi in exprimarea ideilor si sentimentelor. Imi aduc aminte de o cunostinta care a inlocuit, timp de o zi, o educatoare, la o grupa de copii de 4 ani. Fiind fara experienta, a apelat la o tehnica putin santajista ?Copii, daca nu sunteti cuminti, plec! Vreti sa plec?? Raspunsul copiilor a fost DA. De cate ori inima si mintea ne-au spus sa facem ceva sau sa spunem ceva, iar presiunea sociala, ne-a facut sa facem totul pe dos? Haideti sa ne gandim cat am castigat cand am ascuns adevarata noastra opinie.

• Joaca-te!

Activitatea principala a copiilor este joaca. Oare cum se numeste activitatea principala a adultilor? Munca, serviciu? Care este gradul de satisfactie al copiilor, nivelul de energie si somnul dupa o zi de joaca? Dar la adulti ce se intampla? Faceti un exercitiu simplu: etapa 1 – repetati cuvantul munca de 5 ori si analizati ce simtiti si ce stare va creeaza; etapa 2 – repetati cuvantul joaca si analizati ce simtiti si ce stare va creeaza. Se pare ca una din convingerile potentatoare ale oamenilor de succes este ca munca este vazuta ca o recreere. Adultii muncesc si majoritatea sunt coplesiti de ceea ce se intampla cu ei. Oare cand si cum a fost inlocuita joaca cu munca? Cateva sfaturi: aduceti-va aminte in fiecare zi de momentele cand va jucati, inlocuiti cuvantul munca cu joaca, gasiti o activitate si un loc de munca in care sa va puteti juca.

• Descopera in permanenta!

Pentru un copil nu exista cuvantul rutina. Chiar daca va pune mana pe cea mai veche carte pe care o are, tot va descoperi o noua modalitate de a o explora. Haideti sa ne aducem aminte de acel ?DE CE?? al unui copil. Oare este diferit de cel al unui adult? Eu cred ca este o diferenta ca de la cer la pamant! DE CE-ul copilului are un iz de roua, de inocenta, pe cand DE CE-ul unui adult are tenta inchizitoriala, miros de repros si ton agresiv. Traim intr-o lume plina de oportunitati de cunoastere. Sunt atatea lucruri de facut, locuri de vazut, idei de cunoscut si oameni de intalnit. Mintea unui copil este ca o pajiste inverzita, care incepe sa fie strabatuta de potecile frumoase ale cunosterii. Mintea unui adult ajunge sa fie strabatuta de cateva poteci bine definite, din care nu mai iese pana moare. Sa ne aducem aminte ca pajistea este nelimitata si ca putem face oricand noi poteci pe ea. Curiozitatea si mirarea copiilor cred ca sunt cele care-i fac sa descopere tot timpul lucruri noi. Cand incetam sa mai fim curiosi si sa ne miram cred ca ajungem un fel de ?morti vii?. Einstein spunea ca ii datoreaza totul mamei sale (ca multi dintre noi de altfel). De fiecare data cand se intorcea de la scoala, ea il intreba ?Ce? intrebare buna ai pus astazi??.

• Traieste cu inima!

Nu este o coincidenta ca in adolescenta, cand personalitatea noastra se structureaza in mare parte, apar si calitatile negative ca: nehotararea, dubiile, sentimentul inferioritatii sau superioritatii. Mai mult, actiunile noastre sunt din ce in ce mai mult cele asteptate de societate. Se pare ca la 7 ani, adica atunci cand un copil merge la scoala, creativitatea incepe sa-i scada. Oare cauza este in dezvoltarea lui naturala sau in sistemul de exacerbare a gandirii rationale? Oricum, inainte ca mintea rationala sa domine prin calcule si planuri, inima ne indruma spre actiuni spontane, creatii si descoperiri. Spre deosebire de minte, inima nu are inhibitii. Daca intrebam 20 de copii de 5 ani CINE STIE SA PICTEZE?, toti vor ridica mana. Puneti aceeasi intrebare unui grup de adulti si este posibil sa nu vedeti nici o mana ridicata. Pe masura ce crestem, este posibil sa nu ne mai dezvoltam, deoarece ne imbibam mintea cu tot felul de idei fixe si conventii despre ce putem face si ce nu putem face. Copii nu au asemenea restrictii, traiesc si o fac cu placere si total implicati. Traind cu inima, ne putem descatusa un potential nelimitat.

• Iubeste neconditionat!

Ca adulti, cand oferim dragostea noastra cuiva, cel mai des o facem cu o serie de asteptari subtile, bine ascunse, a ce ar trebui sa faca acea persoana pentru noi. Apoi, cand persoana nu ne indeplineste asteptarile, va fi o mare dezamagire si ne va rani. De aici pana la a generaliza cu cinism toata afacerea asta cu dragostea nu este decat un pas mic. Cand un copil iubeste, dragostea lui este neconditionata. Este genul de dragoste care vine direct din inima, cu viteza luminii. Nu are timp sa mai stea pe ganduri, pentru a se altera de asteptari si conditionari, este expresia pura a ceea ce este. Oare nu putem, ca adulti, sa accesam acest tip de dragoste?

?

Exercitiu

Ce ai invatat din lectiile de mai sus?

Pe care ai uitat-o?

Cum poti aplica acum aceste lectii?