Profetia autorealizata
(2 voturi)

Printeaza acest articol Email This Post 4,393 vizualizari

 Laura Timofei

Mi se intampla si mie sa mai cad in pacatul de a compara performantele baietelului meu cu ale altor copii si sa nu fiu, uneori, multumita de ceea ce observ. Asa, de exemplu, constatam zilele trecute ca Armin nu pare sa­-mi fi mostenit talentul pentru limbi straine, si ii impartaseam mamei dezamagirea mea ca dupa doi ani de gradinita germana, el e inca departe de nivelul la care mi-­as fi dorit sa fie. Mama, care, in ceea ce ne priveste pe mine si pe fratele meu, nu prea se arata intelegatoare atunci cand nu ne ridicam la inaltimea standardelor destul de inalte pe care ni le impunea, m­a certat (si acum!). „Intotdeauna cand vorbeam despre voi, eu spuneam «copii mei frumosi, destepti si cuminti» si asa ati crescut”.

Trecand peste partea cu frumusetea, care e relativa si subiectiva, mama are dreptate, amandoi am crescut straduindu­-ne si in mare masura reusind sa confirmam profetia mamei. Pentru ca, in fond, despre asta e vorba, despre o profetie autorealizata.

Teoria, lansata inca din 1948 de Robert Merton a fost preluata 20 de ani mai tarziu, de Robert Rosenthal si Lenore Jacobson, care, in urma unui experiment, au publicat un studiu foarte con­troversat: Pygmalion in the Classroom. Remarcand faptul ca profe­sorii au expectatii mai mari fata de elevii buni, cercetatorii s‑au intrebat daca nu cumva asteptarile profesorului influenteaza perfor­mantele elevilor mai degraba decat invers. Ei sustin ca profesorul isi formeaza o prima impresie, bazata pe antecedentele si mediul din care provine copilul, pe aspectul sau fizic, perfor­mantele scolare initiale si rezultatele la teste. Profeso­rul isi modifica apoi comportamentul in conformitate cu aceasta impresie initiala, acordand elevilor presupusi buni mai multa atentie, incurajandu‑i si dandu‑le mai mult de lucru. La randul lor, elevii isi acomodeaza comportamentul: primind semnale pozitive, sunt stimu­lati, lucreaza mai mult si obtin rezultate superioare; daca primesc sem­nale negative, se descura­jeaza si isi pierd interesul. Cercul se inchide si expectatiile sunt confirmate.

sweaty feet treatment

Procesul profetiei autorealizatoare (self-fulfilling prophecy) parcurge trei etape:

  1. subiectul perceptiei isi formeaza o prima impresie despre o persoana tinta, bazandu‑se pe interactiunea directa sau pe alte surse de informatii.
  2.  subiectul se comporta in confor­mitate cu prima impresie.
  3.  persoana tinta adopta un com­por­tament corespunzator actiunilor subiec­tului, ale carui asteptari initiale se confirma.

Fenomenul are loc si in afara scolii. S-a observat, de pilda, ca o echipa condusa de un sef care nu avea o impresie buna despre angajatii respectivi, a inceput sa obtina rezultate foarte bune in momentul in care a fost preluata de un alt conducator, a caruia perceptie era diferita.

Asa ca, daca tot nu ne putem abtine sa dam verdicte si sa emitem judecati, poate n-ar fi rau sa exersam cat mai des gandirea pozitiva, ca, daca tot e sa se implineasca, macar sa fie „de bine”.

A, si era sa uit: multumesc, mama!