Vasul crapat

(3 voturi)

7,222 vizualizari

 Laura Timofei

 Am un prieten bun, cu care îmi place mult să vorbesc, probabil pentru că ne asemănăm şi împărtăşim aceleaşi idei şi pasiuni. Asupra unui singur lucru nu cădem niciodată de acord: el consideră că noi suntem în proporţie de 97% defecte şi că trebuie să ne luptăm permanent să le “dezintegrăm” cum spune el, în timp ce eu cred că suntem minunaţi în imperfecţiunea noastră şi că trebuie să ne acceptăm aşa cum suntem şi să ne iubim, cu defectele noastre cu tot. Decât să consum atâta energie încercând să mi corectez defectele, lucru care, în special după o anumită vârstă, se face tare greu şi încet, prefer să investesc în dezvoltarea calităţilor, mergând pe principiul universal al echilibrului întregului: creşte o parte, scade cealaltă.

Şi cum acest principiu mi se pare a fi cel mai bine ilustrat de simbolul Yin-Yang, mi-am amintit o pildă chinezească:

O femeie bãtrâna  avea doua vase mari, cu care căra, în fiecare zi, apă de la izvor. Un vas era perfect,  însă celălalt era crăpat. La sfârşitul lungului drum ce ducea de la izvor până acasă, vasul crăpat ajungea doar pe jumătate plin. Timp de doi ani, asta s-a întâmplat zilnic: femeia ajungea doar cu un vas si jumătate de apă acasă.Vasul întreg era mândru de treaba pe care o făcea, în timp ce  bietului vas crăpat îi era atât de ruşine cu imperfecţiunea sa, şi se simţea atât de rău că nu putea face decât jumătate din munca pentru care fusese menit!
Sătul de atata nereusită, după cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lângă izvor: “Mă simt atât de ruşinat, pentru că această crăpătură face ca apa să se scurgă pe tot drumul până acasă!”
Bătrâna a zâmbit, “Ai observat că pe partea ta a drumului sunt flori, însă pe cealaltă nu? Asta pentru că am ştiut defectul tău şi am plantat seminţe de flori pe partea ta a potecii, şi, în  fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori şi decorez masa cu ele. Dacă nu ai fi fost aşa, n-ar mai exista aceste frumuseţi care împrospătează casa.”
Fiecare dintre noi avem defecte.  Însă “crăpăturile” noastre ne fac viaţa împreună atât de interesantă şi ne răsplătesc atât de mult.

Nu uitaţi sa vă bucuraţi de florile de pe partea voastră a drumului!